Automobilul electric, o promisiune falsă pentru salvarea planetei

În Hong Kong, automobilele electrice par, la prima vedere, soluţia ideală pentru atenuarea poluării. Realitatea arată exact invers. "Maşinile Tesla ar putea să conducă la creşterea poluării din Hong Kong", a scris recent Bloomberg, deoarece peste jumătate din energia electrică este produsă în centrale pe cărbune. Studiul de la Sanford C. Bernstein citat arată că "emisiunile totale de dioxid de carbon ale maşinilor electrice sunt cu 20% mai mari decât ale celor pe benzină".

Autorii studiului mai arată că "introducerea automobilelor electrice are sens doar acolo unde intensitatea de carbon a producţiei de energie electrică este scăzută", iar "în Hong Kong şi China, vehiculele electrice contribuie de fapt la creşterea poluării, în timp ce contribuabililor li se cere să le subvenţioneze".

O analiză deosebit de critică a tendinţei de promovare cu orice preţ a automobilelor electrice, prin facilităţi fiscale şi subvenţii, a prezentat profesorul Bjorn Lomborg în cotidianul The Telegraph.

Lomborg a devenit cunoscut pe plan mondial în urma publicării cărţii sale "Ecologistul sceptic" în 2001. Curajul său este de admirat, mai ales la o vârstă la care nu doar ecologiştii mai cred în "cai verzi pe pereţi", în condiţiile în care ştia, probabil, că va deveni ţinta atacurilor furibunde al "talibanilor verzi", cei care sunt gata să salveze Pământul prin exterminarea oamenilor.

În articolul din The Telegraph, profesorul danez demontează sistematic cultul apărut în jurul unei maşini inexistente, dar care "va schimba lumea", după cum a declarat Elon Musk, preşedintele companiei Tesla.

Este vorba, bineînţeles, despre Tesla 3, pentru care s-au făcut deja aproape 400 de mii de comenzi şi a cărei producţie trebuie să înceapă în a doua jumătate a anului viitor.

Deşi automobilele electrice au "emisiuni zero" în sine, Lomborg aminteşte că "electricitatea folosită este deseori obţinută din cărbune, adică maşinile contribuie la creşterea poluării" şi îl citează pe Vinod Khosla, un investitor cunoscut în sectorul energiei verzi, care subliniază că "maşinile electrice sunt propulsate de cărbune".

În aceste condiţii, o creştere cu 10% a numărului maşinilor pe benzină din SUA va conduce, până în 2020, la creşterea numărului deceselor cauzate de poluare cu 870, în timp ce numărul deceselor suplimentare determinate de o creştere similară a numărului automobilelor electrice va fi de 1.617.

În cazul Marii Britanii, numărul deceselor suplimentare ar fi aproximativ egal, iar pentru oraşul Shanghai din China raportul ar fi de circa 3 la 1 în "favoarea" automobilelor electrice, din cauza tehnologiei din centralele pe cărbune, după cum mai scrie Bjorn Lomborg.

Dar asta nu este tot. O comparaţie între modelul Tesla S şi un Audi A7 Sportback, automobile similare din punct de vedere al performanţelor, arată că, pentru un rulaj de 150.000 de km, emisiunile de dioxid de carbon totale ale maşinii electrice sunt de 34 de tone, în timp ce emisiunile Audi sunt de 35 de tone.

Preţul diferenţei de circa o tonă este de 5 lire sterline pe piaţa certificatelor europene, conform estimărilor lui Lomborg, în timp ce Marea Britanie oferă subvenţii pentru automobilele electrice de 4.500 de lire sterline.

Profesorul danez mai scrie în The Telegraph că subvenţiile la nivel global pentru maşinile electrice au ajuns la echivalentul a 9 miliarde de lire sterline, în condiţiile în care emisiunile de dioxid de carbon au fost reduse cu 3,3 milioane de tone, adică s-a obţinut o reducere a temperaturii de 0,00001 grade Celsius până în anul 2100.

Prin articolul său din cotidianul britanic, alături de articolele ştiinţifice publicate, profesorul danez nu îşi exprimă opoziţia necondiţionată faţă de automobilul electric. Dimpotrivă, Lomborg consideră că "automobilele electrice sunt o idee bună, dar numai dacă pot face faţă competiţiei, probabil până în 2032". Până atunci, "risipirea a miliarde de lire sterline din banii publici pentru jucării ale celor bogaţi este o prostie".

Lomborg recunoaşte totuşi, la sfârşitul articolului, că Tesla 3 este într-adevăr "o minune cu emisiuni zero, dar numai pentru că încă nu există".

Dincolo de problema reprezentată de subvenţionarea automobilelor electrice, profesorul Lomborg a analizat şi implicaţiile noului tratat de la Paris, prin care se încearcă, a nu ştiu câta oară, crearea unui cadru internaţional pentru combaterea schimbărilor climatice, după ce s-a renunţat la termenul de "încălzire globală".

Într-un articol publicat în revista Global Policy (n.a. "Impact of Current Climate Proposals", vol. 7, nr. 1, februarie 2016), unde utilizează modelul standard pentru schimbările climatice, MAGICC (Model for the Assessment of Greenhouse-gas Induced Climate Change), profesorul danez arată că "impactul promisiunii de reducere a emisiunilor, chiar şi în varianta optimistă, este scăzut".

"Toate politicile de mediu din SUA, China, UE şi restul lumii, implementate în intervalul 2000 - 2030 şi menţinute până la sfârşitul secolului, vor tempera creşterea temperaturii globale cu circa 0,17 grade Celsius până în 2100", scrie Bjorn Lomborg, care propune şi căi alternative de acţiune.

În opinia sa, "subvenţionarea surselor regenerabile ineficiente de energie este prea costisitoare şi nu funcţionează", iar statele ar trebui să se concentreze mai mult pe finanţarea directă a cercetării şi dezvoltării surselor alternative de energie, astfel încât să fie forţată reducerea costurilor energiei verzi.

Bineînţeles că o astfel de propunere ar avea şanse mult mai mari de reuşită dacă guvernele ar renunţa, simultan, atât la facilităţile fiscale acordate producătorilor de combustibili clasici, cât şi la subvenţionarea energiei verzi, ale cărei costuri afectează, de cele mai multe ori, tocmai păturile sociale defavorizate. Sumele astfel "eliberate" şi alocate, apoi, direct cercetării ar fi impresionante.

Oricât ar părea de forţată implicaţia cauzală, chiar şi băncile centrale pot aduce o contribuţie semnificativă la reducerea efectelor activităţii umane asupra mediului.

Guvernatorul unei bănci centrale din Europa şi-a exprimat, relativ recent, nedumerirea cu privire la dezbaterea, în cadrul unei conferinţe internaţionale, a rolului băncilor centrale în contextul programelor de combatere a încălzirii globale.

Dar chiar era nevoie ca reprezentanţii instituţiilor monetare să zboare până acolo şi să contribuie direct la creşterea emisiunilor de dioxid de carbon?

Iar apoi nu este evident că scăderea dobânzilor de referinţă către zero, o tendinţă existentă deja de câteva decenii, va conduce la distorsionarea structurii economice şi stimularea consumului pe datorie?

Tocmai acest consum pe datorie, pe fondul declinului accelerat al duratei de funcţionare a bunurilor de consum "durabile", a condus la utilizarea excesivă a resurselor naturale şi creşterea poluării, în condiţiile în care s-a adus în prezent consumul din viitor, dar nu şi tehnologiile de reciclare şi neutralizare care vor exista, probabil, atunci.

Din păcate, nebunia energiei verzi a cuprins şi guvernele, mai mult sau mai puţin tehnocrate, ale României.

Eşecul grandios al stimulării producţiei de energie verde nu a fost de ajuns. Acum se doreşte şi stimularea achiziţiei de automobile electrice cu sume comparabile celor din ţările dezvoltate.

Un proiect de lege dezbătut în Parlament arată că noile achiziţii ale firmele de transport public, inclusiv taxi, trebuie să includă o cotă de cel puţin 30% de maşini electrice sau pe gaz începând din 2020, după cum scrie presa financiară online, iar maşinile achiziţionate de stat vor fi 20% electrice sau hibride.

Ministrul mediului, în loc să facă ceva pentru oprirea jefuirii sistematice a pădurilor, este preocupat de acordarea unor bonusuri de 6.000 de euro pentru achiziţionarea automobilelor electrice prin programul "Rabla Plus" şi subvenţionarea reţelei de alimentare.

Dar nu au făcut deja destul autorităţile noastre post-revoluţionare pentru stoparea încălzirii globale, prin distrugerea sistematică a industriei? Mai trebuie alocate fonduri bugetare şi pentru iluzii verzi, în condiţiile în care până şi Banca Naţională avertizează cu privire la pericolul dezechilibrului bugetar?

La nivel individual, dreptul la inepţie este apărat prin Constituţie, dar la nivelul autorităţilor publice o decizie bazată doar pe "moda" din Vest, fără a ţine seama de situaţia concretă pe plan local, reprezintă doar o cale suplimentară de subminare a economiei naţionale.