Ce ar putea învăţa România din experienţa Greciei sau Portugaliei?

La începutul anului trecut, Nuriel Rubini reuşea să provoace un adevărat scandal la Davos, când, în vreme ce mai toate sirenele neoliberale şi anexele lor politice salutau ieşirea din criza financiară, economistul american anunţa că "în acest an sau în termen de doi ani de acum am putea avea o pauză în uniunea monetară". Şi aceasta pentru că zona euro este formată dintr-un "centru puternic şi o periferie mai slabă" şi de aceea, pentru a se salva, unele ţări ar putea părăsi uniunea monetară. Iar Rubini cita Grecia şi Spania. La cel moment, Jean-Claude Trichet, preşedintele BCE, considera avertismentul lui Rubini "o ipoteză absurdă".

Acum, un an şi jumătate mai târziu, în vreme ce planul european de salvare a Greciei s-a împotmolit, ideea nu mai pare chiar atât de absurdă. Dovadă, zvonurile lansate de presa germană privind o întâlnire secretă în Luxembourg între unii lideri europeni importanţi pentru a discuta situaţia Greciei şi pentru a preveni posibila ieşire a acesteia din zona euro. O soluţie la care guvernul grec, aflat în impas, nu poate să nu fi reflectat. Nu a existat niciodată nici o problemă de o ieşire din Grecia la uniunea monetară. După ce primul impuls a fost acela de nega întâlnirea din Luxembourg, ministrul grec de finanţe, Giorgos Papakonstantinou a recunoscut existenţa sa, dar a afirmat că toate aceste zvonuri "sunt o provocare care subminează efortul Greciei". Şi totuşi, de ce Christine Lagarde (Franţa), Wolfgang Schäuble (Germania), Giulio Tremonti (Italia), Elena Salgado (Spania), Jean-Claude Juncker (Luxembourg), Olli Rehn (Comisia Europeană) şi Jean-Claude Trichet (BCE) au participat la o întâlnire nu tocmai publică? Chiar dacă scenariul ieşirii Greciei din zona euro a fost exclus, el a fost totuşi analizat câtă vreme Jean-Claude Juncker, preşedintele Eurogrupului a declarat că nu s-a dis­cutat "despre ieşirea Greciei din zona euro. Este o idee proastă, nu se pune problema. Noi nu vrem ca zona euro să se confrunte cu o explozie fără motiv". În schimb, nicio concesie nu s-a făcut Greciei în privinţa programului de austeritate. Între timp scenariile catastrofice privind consecinţele abandonării euro de către Grecia sunt prezentate publicului: moneda grecească s-ar putea devaloriza cu 50% faţă de moneda europeană, datoria publică ar putea să se dubleze, iar sistemul bancar ar ajunge într-o situaţie imposibilă. Aşa că Grecia, devenită o prizonieră a zonei euro, nu ar putea să facă altceva decât să continue planurile de aus­teritate.

Tot săptămâna trecută, cu o zi înaintea întâlnirii de la Luxembourg, între Portugalia şi troica financiară internaţională (FMI, UE şi BCE) s-a convenit un acord privind asistenţa financiară externă care va reglementa strict, trimestru după trimestru, acţiunile viitorului guvern ce va fi ales în urma alegerilor anticipate de pe 5 iunie. Acest acord ilustrează cât se poate de elocvent dubla semnificaţie a cuvântului preţ pe care mica ţară atlantică îl va plăti: pe de o parte va fi vorba despre un preţ real - o finanţare de 78 miliarde de euro (inclusiv 26 miliarde de la FMI), la care se vor adăuga şi dobânzile -, pe de altă parte despre un preţ simbolic: "un stat mai mic", dar cu o economie mai eficientă şi mai competitivă. Ca şi în cazul Greciei, programul de austeritate convenit cu troica, care vine după încă două programe promovate în 2009 şi 2010 de guvernul Socrates, are efecte imediate pe câtă vreme presupusele sale efecte pozitive sunt îndepărtate şi incerte.

Intrarea în zona euro se dovedeşte un pat al lui Procust în care statele mici din periferia Europei nu prea încap. De aceea, sunt supuse unui "tratament" de adaptare. Şi, precum oaspeţii lui Procust, şansele de supravieţuire sunt limitate. Oare Româ­nia, o ţară mică, cu o economie bulversată de criză şi o societate deprimată de recesiune este pregătită pentru a intra în zona euro? Cetăţenii săi sunt într-adevăr conştienţi de riscurile pe care această întreprindere politică le presupune? Sau, sunt dispuşi să accepte, ca şi până acum, să asculte vocea zeilor care sălăşluiesc în Olimpul Puterii?