CORESPONDENŢĂ DE LA PARIS Materiale plastice - Vestul plânge, Estul râde

Salonul K 2013 (www.k-online.de) a atras, la finele anului trecut, în cele 19 holuri ale complexului expoziţional de la Düsseldorf (Germania), mai mult de 3.000 de companii specializate în producţia materialelor plastice şi a cauciucului. Expoziţia germană, cea mai importantă din lume în acest domeniu, a constituit o bună ocazie pentru a lua pulsul acestei industrii ale cărei produse sunt omniprezente în viaţa de toate zilele. Asistăm astfel la un fenomen clar de delocalizare a uzinelor de producţie din ţările vest europene spre cele din Europa Centrală şi de Est. După cum înformează oficiul de statistici a UE, Eurostat, piaţa totală a producţiei de piese plastice tehnice a celor 27 de ţări ale UE a fost, în 2012, de 29,7 de miliarde de euro, în scădere cu 1,4% în raport cu anul precedent. Bineînţeles, Germania rămâne primul producător de piese plastice din Europa, deţinând 39% din piaţa totală. Prima economie a Vechiului Continent a realizat în 2012 o cifră de afaceri de 11,62 miliarde de euro, în creştere sensibilă în raport cu 2011. Situaţia nu este tot atât de înfloritoare pentru celelalte ţări care urmează în clasament (Franţa, Italia, Spania şi Anglia). Toate patru au înregistrat o scădere a producţiei cu cifre cuprinse între 9% pentru Franţa şi 26% pentru Spania. În schimb, ţările Europei Centrale şi de Est cunosc o creştere fără precedent a industriei materialelor plastice. O dovadă că delocalizarea acestei industrii este rapidă. Astfel, ţări cum sunt Polonia sau Ungaria au o creştere cuprinsă între 50 şi 100%. Locul întâi în clasament îi revine totuşi României care a înregistrat în 2012 o creştere de 234%. Este adevărat însă că industria plastică românească are o cifră de afaceri foarte mică, în jur de 100 de milioane de euro.

În ceea ce priveşte domeniile de folosire a pieselor fabricate de industria europeană a materialelor plastice, construcţia de automobile este în regres (dar rămâne prima utilizatoare a acestor piese), la fel şi cea electronică, în timp ce industria medicală, cea aeronautică şi cea a construcţiei de maşini înregistrează o creştere remarcabilă.

Salonul german a dat ocazia producătorilor de materiale plastice şi de maşini să anunţe cele mai importante inovaţii din acest domeniu. Hidraulică, hibridă sau electrică, modul de acţionare a preselor de injecţie a maselor plastice cunoaşte o evoluţie comparabilă cu cea a automobilelor. Fiecare din aceste surse de energie este folosită de constructori în funcţie de performanţele urmărite, precizia şi viteza de fabricare fiind pe primul loc. Acţionarea electrică se generalizează pentru a putea fabrica rapid piese cât mai precise la constructori cum ar fi Arburg, Battenfeld, Billion sau Netstal.

Netstal, de exemplu, comercializează o gamă de maşini denumită Elion. Expusă în premieră la salon, presa Elion 2200 (forţa de închidere de 2200 kN) fabrică în 9,6 secunde o seringă în polipropilena de 1 ml. Constructorul german dispune în catalogul său şi de prese hibride, cum ar fi Elion 4200 (forţă de închidere de 4200 kN), presă care reduce consumul de energie cu 50% şi asigură o viteză de injecţie de 2,2 mm/s.

O altă tendinţă tehnică pe care vizitatorii salonului german au putut să o constate este capacitatea maşinilor de a fabrica un produs care comportă mai multe piese diferite într-o singură etapă. De exemplu, Wittmann Battenfeld a prezentat o celulă robotizată compusă din două prese pentru microinjecţie MicroPower 15. O instalaţie care poate produce un «lab-on-a-chip» (un laborator într-un circuit integrat) într-o atmosferă controlată, un laborator care poate servi la separarea componentelor unui lichid în industria medicală. Engel propune o instalaţie similară. Presa sa e-victory 310H produce într-o singură etapă o cameră de transfuzie sanguină. Instalaţia este robotizată şi produsele sunt controlate imediat după fabricare. O soluţie economică, productivă şi sigură, deoarece înainte cele trei componente ale acestui dispozitiv medical erau fabricate individual. Ea se poate aplica şi altor domenii, cum ar fi fabricarea filtrelor automobile.

Folosirea roboţilor se generalizează în industria maselor plastice şi aceştia erau nelipsiţi de la standurile constructorilor de maşini prezenţi la Düsseldorf. Întreprinderile caută roboţi uşor de programat şi fiabili, un mesaj pe care constructorii de roboţi l-au primit. Exemplu: societatea franceză Sepro care propune un soft pentru programarea roboţilor, Visual 2. El poate programa roboţi pentru presele de injectat de la 700 la 5000 de tone, este tot atât de simplu de folosit ca un joc video şi poate fi folosit pentru operaţii de depunere a matriţelor, de viziune asistată, etc. Opţiunea Visual 3 adaugă anumite funcţii complementare cum ar fi PLC 20 ms care permit controlul sistemelor periferice inteligente. O altă funcţie interesantă este aceea a vacuostatului numeric care programează şi înregistrează reglajele prinderii pieselor de către robot în cazul fiecărei matriţe.

În domeniul fabricării aditive, Arburg a surprins toată lumea cu prezentarea unei maşini care poate produce piese folosind materiale plastice sub formă de granule (în ABS, policarbonat, TPE/TPU etc.) ca în cazul unui proces de injecţie clasic. Denumită Freeformer, maşina constructorului german reduce sensibil costurile de producţie în raport cu soluţiile existente pe piaţă cum ar fi cele ale societăţilor 3D Systems sau Stratasys. Piesele sunt fabricate fără suport şi pot fi folosite imediat după fabricare. Secretul acestei maşini rezidă într-un obturator care poate fi dotat cu trei tuburi diferite în funcţie de precizia care este necesară (+/- 0,5 mm). Piesele fabricate pot fi constituite din mai multe materiale diferite, de culori diferite sau în combinaţii dure/moi mobile. Maşina va fi comercializată în 2014 pentru un preţ de aproximativ 100.000 de euro.

Altă revoluţie tehnologică: cea prezentată de societatea catalană Ultrasion. Denumită Sonorus 1g, maşina expusă de compania spaniolă utilizează ultrasunetele pentru a asigura injecţia masei plastice. Economia de energie este de până la 90% în comparaţie cu procedeul clasic de injecţie şi precizia este sensibil ameliorată. Echipamentul poate fabrica de exemplu, o piesă de 15 mm lungime şi o grosime de 0,075 mm. Unitatea acustică funcţionează cu o frecvenţă de 30 kHz şi o putere de 1,5 kW, ceea ce furnizează energia necesară pentru a topi granulele de polimer în câteva milisecunde. Procedeul acesta, fără încălzirea necesară în cazul injecţiei clasice, evită degradarea materialului plastic din matriţă. Preţul maşinii: de la 80.000 la 100.000 de euro.