De ce seamănă atât de bine America cu România?

Păi... nu prea seamănă, se aud din off cîteva voci cîrcotaşe. Ei, două sute de ani de întrebări şi răspunsuri prin ţinutul democraţiei, conduşi de lumina unuia şi aceluiaşi text constituţional, de o valoare excepţională, niciodată modificat, ci doar puţin adăugit. Noi, într-o sută de ani, doar vreo două-trei decenii de vagi încercări democratice şi acelea întrerupte de brutale perioade totalitare, conduşi de lumina palidă a cîte unei noi constituţii, cam la fiecare 20 ani. Ei, la moara politicii, cu două partide, uriaşe pietre de măcinat, lîngă ori peste care nu a mai fost şi nu este loc pentru al treilea. Noi, puzderie de partide, partiduleţe, aşchii, ramuri, rămurele şi lăstari de partide, grupuri şi grupuscule care nu s-au aşezat niciodată ca lumea, nici măcar pe falia clasică, dreapta-stînga. Ei, cu o cultură socială a libertăţii şi democraţiei pentru care, în fiecare generaţie, s-au bătut şi sacrificat personalităţi de primă mărime ale vieţii publice, susţinute de o largă şi asertivă intelectualitate liberal-academică, inclusiv de solide instituţii ale societăţii civile; noi, la nivelul culturii politice, în era pre-neanderthaliană, din toate punctele de vedere. Mai continuăm?

Aşa este, recunosc! Nu am spus, însă, că sunt identice... fără nici o diferenţă. Am spus că seamănă şi, fie vorba între noi, pe ici pe colo... prin celelalte părţi esenţiale, chiar aduc destul de bine una cu alta. Ia-n priviţi numa! Ei, cu corupţii lor, noi cu corupţii noştri; ei cu banii grei din spatele politicii şi al politicienilor, noi cu ai noştri, ei cu comploturile lor, noi cu ale noastre, ei cu caţavencii, farfurizii, brînzoveneştii şi trahanachii lor, noi cu ai noştri; ei cu... dar, să lăsăm mofturile şi generalităţile. Să venim la cestiune, la plebiscit... la realităţile zilei. Ei, un Preşedinte venit la putere, oarecum împotriva curentului, călare pe lozinca "Make America great again!" Să facem America, mare/puternică, din nou! Păi, la noi Dragnea şi PSD-ul cum au venit la putere? Tot oarecum neaşteptat, că nu-i mai dădea nimeni favoriţi după pocinoagele guvernării PSD-PNL, călare pe lozinca... Ştiu, n-au zis ei chiar ca Trump, dar ideea de bază a fost aceeaşi, iar substanţa ei a distilat-o pentru eternitate Caragiale: "România să fie bine şi tot românul să prospere!" Şi? Au cîştigat, chiar mai abitir decît Trump! După care au început atacurile justiţiei! Trump se luptă pe viaţă şi pe moarte cu "statul din adîncuri" (deep state), Dragnea cu "statul paralel". Tema este aceeaşi, ţesută doar pe altă canava. La ei, interferenţa Rusiei în alegerile prezidenţiale, corupţie politică, la noi, corupţie cu aspecte predominant administrativ-economice. La ei, investigaţii independente ale unei instituţii speciale, aflată sub autoritatea Ministerului justiţiei, la noi inves-tigaţii oarecum "de serviciu" ale unei instituţii speciale, aflată sub autoritatea Ministerului justiţiei. La ei, Trump, după ce a declarat politizate instituţii importante ale puterii, FBI-ul, Ministerul Justiţiei şi Departamentul de Stat, vrea să îl concedieze pe Mueller, să scape de ministrul justiţiei pe care regretă că l-a numit şi să pună capăt anchetelor care-l vizează, pe care le-a declarat cu de la sine putere "motivate politic" şi "vînători de vrăjitoare". La noi, Dragnea a dat-o deja afară pe Codruţa, a declarat toate anchetele care îl privesc şi, mai larg, anchetele împotriva oamenilor PSD, ca fiind "motivate politic" şi "vînători de vrăjitoare". Cît despre chestiunea protocoalelor Justiţie-Sri, dacă ordonanţa anunţată recent de ministrul Tudorel se va materializa, soarta multora dintre sentinţele din tribunale, ca să nu mai vorbim despre soarta dosarelor aflate pe la DNA, se va schimba radical! Evident, despre soarta dosarelor care vizează nucleul de putere al psd-ului este vorba, în primul rînd. În America, Trump i-a ameninţat, atît pe Obama, cît şi pe H. Clinton, cu anchete, ba chiar şi cu puşcăria, Dragnea a ridicat public spectrul ameninţărilor cu consecinţe juridice serioase asupra lui Iohannis, pe una dintre temele "sensibile", vezi chestiunea caselor dobîndite şi pierdute în justiţie, respectiv a veniturilor realizate de pe urma lor, fie nedeclarate, fie neimpozitate. Mai sunt şi alte teme în sertar, chiar mai "groase", dar, vorba biblică, nu-i creştineşte să vrei moartea păcătosului, ci doar îndreptarea lui, adică revenirea lui pe drumul cel drept... mă rog, în cazul de faţă, strîmb, dar strîmb pentru toţi în acelaşi fel şi cu aceeaşi măsură, deopotrivă plin însă de grase beneficii pecuniare, respectiv politice.

Şi în sfera treburilor internaţionale există cîteva similitudini importante. Trump este supărat foc pe Uniunea Europeană şi ar vrea cu tot dinadinsul să o vadă, cum ar zice Crăcănel, "cu ghete de brunel cu bizeţ pe catafalc". Cînd a auzit de la Theresa May că şi după brexit vrea să lase Marea Britanie priponită de piciorul "pieţei unice europene", i-a spus verde în faţă: dacă face asta, tratat comercial separat cu America nu pupă cît o fi el Preşedinte şi, ca să fie clar mesajul, i-a adăugat că Johnson, ministrul de externe pe care tocmai îl dăduse ea afară din guvern, ar fi numai bun de prim-minis-tru!!! La fel şi Dragnea. Ei... sigur, el nu i-a spus nimic lui Theresa May, dar supărat foc pe UE tot este, cu toţi ambasadorii ăştia care cîntă nu doar duminica, ci în mai toate zilele, în strana DNA-ului şi se închină la icoana lui Kövesi mai ceva ca la moaştele Sfîntului Mina. Trump a declarat, de cînd era doar candidat la preşedinţie şi de atunci o ţine langa, că visează o mare şi trainică prietenie cu Putin-Rusia... mă rog, unii zic că de mult se bucură în secret de ea... dar cine-i ăla să se ia... aşa... după nişte vorbe de clacă! Dragnea nu are curajul să ne-o spună chiar pe şleau, dar vorba lui Pristanda către conu Nicu, Caţavencu, de: "...că să nu vă uitaţi la mine... adică pentru misie... altele am eu în sufletul meu...!" Mai nou, se trezi şi ministrul apărării, din guvernul Drag-nea III, să cînte pe coarda Moscovei, că vezi doamne am făcut praf securitatea Rusiei cu rachetele balistice, (care nu sunt balistice!) de la Deveselu! Trump l-a luat pe Netanyahu în braţe, tocmai cînd stătea să cadă de pe craca puterii în puţurile justiţiei, şi i-a făcut cadoul istoric al deciziei oficiale a mutării ambasadei SUA la Ierusalim, adică un fel de recunoaştere de către Guvernul Statelor Unite a suveranităţii statului Israel asupra oraşului aflat încă sub statut internaţional şi sub autoritatea rezoluţiilor ONU. Dragnea, nici cu jumătate de pas în urmă, era cît pe ce să o comită şi el, scoţînd cu totul România, politic vorbind, din perimetrul UE şi al ONU! La care, vorba unui cetăţean... Româ-nia este încă... "nembru"! Mă rog, turmentat! Aşa e naturelul lui, n-ai ce-i face! Trump nu ştie cum să-i mai laude şi să-i pupe pe obrăjori pe toţi liderii statelor Europei, Ungaria-Aus-tria-Italia-Polonia, care se opun soluţiilor merkeliano-bruxelleze în privinţa emigraţiei. Dragnea nu se pupă cu nimeni că... de... nu toată lumea suportă mustaţa, dar cîrdăşia cu nucleul Vişegrad, devenit din ultra pro-european viguros anti-european, a fost aghesmuită destul de oficial în bisericuţa Ministerului de Externe al Româ-niei, evident nu fără binecuvîntarea patriarhului Dragnea.

Acum, ziceţi şi dumneavoastră, nu-ţi vine să cazi pe gînduri şi să te întrebi: De ce o fi semănînd tot mai bine America cu România?