Democraţie pentru cine?

Se spune că Eisenhower, pe când se afla în campanie electorală, a fost abordat de un individ care dorea să îi ureze succes. "Aveţi încredere - i-a spus necunoscutul - toţi oamenii raţionali din America vă vor acorda votul lor!". Eisenhower i-a răspuns, îngrijorat: "Asta nu e suficient! Eu am nevoie de o majoritate pentru a câştiga".

Ceea ce Eisenhower a înţeles este exact ceea ce mulţi dintre noi evită să confrunte. Chestiunea rolului pe care proştii îl au într-o democraţie.

Desigur, ne putem ascunde în spatele ideologiei bunelor-intenţii. Dar asta nu schimbă lucrurile. Jumătate din populaţie este sub nivelul mediu. Aceasta este o fatalitate matematică.

Ştiinţele sociale, inclusiv analiza deciziilor, cunosc acest lucru. Şi îl iau în calcul atunci când construiesc modele ale acţiunii colective. Teorema juriului, a lui Condorcet, este un exemplu prin care vedem cum creşterea numărului de ignoranţi afectează calitatea deciziei unei instituţii. Studiile din ultimele decenii despre iraţionalitatea alegătorilor sunt şi acestea semnificative.

Problema rolului proştilor nu se pune cu atâta gravitate în alte sisteme politice afară de cel democratic. Ele au alte probleme, dar nu pe aceasta, pentru că selecţia la urne nu este, pentru aceste regimuri, o metodă importantă de legitimare a clasei politice. În schimb, într-o democraţie, chestiunea este vitală.

Acum trebuie să distingem între un drept şi consecinţele exercitării acestui drept. Am dreptul de a decide ce să fac cu cei câţiva lei pe care îi am în buzunar, dar asta nu înseamnă că toate consecinţele exerciţiului acestui drept sunt în egală măsură acceptabile sau dezirabile. Cu banii respectivi pot să îmi cumpăr un sandwich sau un pachet de ţigări. Îi pot dona unei cauze bune sau îi pot pierde la păcănele.

La fel stau lucrurile în ce priveşte dreptul la vot. Faptul că îl recunoaştem, în principiu, nu trebuie să ne orbească în privinţa unora dintre consecinţele sale. Faptul că un prost are, şi el, drepul la reprezentare politică, nu înseamnă că orice decizie luată de o adunare de oameni cu minte puţină trebuie aplaudată.

Vi se pare un gând inconfortabil? Reflectaţi atunci la situaţia analfabeţilor. Aţi accepta legitimitatea unor decizii luate de o majoritate de analfabeţi? Nu. Asta pentru că realizăm că respectvilor le lipseşte un instrument necesar formării unei opinii cât-de-cât avizate.

Să revenim, aşadar, şi să ne punem întrebarea cum anume se exercită, în contextul proceselor electorale, influenţa politică a proştilor. Cum este ea transformată în lucru util oligarhiei timpurilor celor noi?

Iată un răspuns: prin intermediul sistemului de vot. Sistemele de vot utilizate în democraţiile contemporane au problemele lor. Specialiştii ştiu asta de ceva vreme. Una dintre aceste probleme priveşte calitatea alegerii.

Un om inteligent exprimă nuanţe. Face distincţii fine. Îşi calculează precis opţiunile. Doar cel mai puţin înzestrat (de la natură sau de la cultură - nu face nici o diferenţă în această discuţie) ia lucrurile "la grămadă".

Or, sistemele de vot utilizate acum te obligă să iei lucrurile "la grămadă". Ele par desenate pentru uzul unor idioţi. Iată sistemul listelor de partid, care este o insultă adusă inteligenţei elementare. Votăm o listă întreagă, în bloc. Asta înseamnă că trebuie să acceptăm, în numele unei vagi fidelităţi ideologice, orice decide un mic grup de şefi de partide. Aceştia stabilesc ordinea pe locurile eligibile, ceea ce face ca alegătorul să nu aibă nici un fel de influenţă reală.

Imaginaţi-vă că intraţi la supermarket să cumpăraţi ceva. La intrare apare un angajat şi vă pune să alegeţi între 4 sau 5 liste. Pe fiecare este un set de obiecte. Un anumit săpun, o anumită marcă de iaurt, un anumit fel de brânză etc. Cu explicaţia că aşa a decis conducerea supermarketului. Trebuie să alegi una dintre liste şi plăteşti la casă. Drept cine ne iau aceşti oameni?

Sistemele de vot din democraţiile actuale sunt prea simple. Ele nu permit expresia unei alegeri inteligente.

Iată de ce ne trebuie sisteme de vot sofisticate. Sisteme de vot care pun probleme - în sensul bun! - alegătorului. Care îi permit să îşi calculeze precis acţiunile. Care îl obligă să reflecteze asupra consecinţelor opţiunilor sale.

Aceste sisteme de vot există. În ce mă priveşte, din raţiuni atât teoretice, cât şi practice, susţin adoptarea unui sistem electoral complex. La nivelul trasării colegiilor electorale am putea trece la sistemul colegiilor virtuale, definite matematic, nu teritorial (ceea ce ar face aproape imposibilă şi inutilă campania de mituire cu găleţi şi pachete de mălai organizată de autorităţile locale). La nivelul sistemului de vot, o variantă a unui sistem preferenţial. La nivel instituţional, alegeri distincte şi independente, la nivel local şi naţional.

Ideea nu este atât să reducem influenţa celor cu minte puţină. Ideea este să facem astfel încât un număr cât mai mare de alegători să îşi folosească, mai mult, mintea.