DOSARUL ENERGIA - UN SCURTCIRCUIT PROGRAMAT PENTRU PREMIERUL TĂRICEANU Clanţa Porţilor de Fier

• Scandalul declanşat de preşedintele Băsescu pe marginea afacerilor cu energie îl are drept ţintă directă pe premierul Tăriceanu Finul premierului, masonul Cornel Vişoianu, partenerul iniţial al afacerilor lui Bogdan Buzăianu Cei doi au înfiinţat, cu doar două luni înainte de afacerea Porţile de Fier, o firmă de consultanţă Al treilea consultant al afacerilor cu energie este cunoscutul avocat Doru Boştină, partener şi consultant juridic al VA TECH şi Energy Holding, ambele reprezentate de Bogdan Buzăianu Vişoianu, Buzăianu şi Boştină au creat în 2002 o structură masonică alternativă la Marea Lojă Naţională din România

Amănunte spectaculoase din preajma afacerii Porţilor de Fier l ( aflată în prezent în atenţia procurorilor) confirmă, în bună măsură, ipoteza că dosarul energiei electrice îl are drept ţintă pe premierul Tăriceanu, suspectat că ar fi sprijinit încheierea contractului pentru modernizarea hidrocentralei pe vremea când deţinea funcţia de ministru al industriilor în Guvernul Ciorbea.

Procurorii verifică dacă Guvernul Ciorbea a atribuit în mod corect, în 1997, contractul de modernizare a hidrocentralei către consorţiul format din compania elveţiană Sulzer Hydro şi compania suedezo-elveţiană ABB şi dacă plăţile efectuate de partea română au fost justificate sau nu.

De ce abia acum, după zece ani?

Răspunsul ar putea fi că abia acum ţinta este pe măsura afacerii - premierul Călin Popescu Tăriceanu. Căci ceilalţi demnitari care au sprijinit, direct sau indirect, prin deciziile lor, acest contract - Mircea Ciumara, Victor Babiuc, Traian Remeş sau Dan Ioan Popescu - nu par să mai conteze, în prezent, în marea politică. Poate mai important decât contractul în sine este modul cum consultanţii din proiectul Porţilor de Fier au reuşit să penetreze sistemul energetic, după ce au intrat în această afacere.

Desţelenirea pieţei energiei electrice, controlată consistent de stat până în anul 2000, este, în bună parte, opera unor tineri români, care par să fi făcut legea pe această piaţă: Bogdan Buzăianu, Corneliu Vişoianu şi Doru Boştină sunt cei care au acordat, în această ordine, consultanţă pentru importanta afacere a modernizării Porţilor de Fier.

Acest contract le-a deschis ulterior porţile spre marile afaceri cu energie, fie că a fost vorba de consultanţă juridică pentru companiile de pe piaţă, fie că s-au implicat direct în vânzarea de energie electrică.

Bogdan Buzăianu a construit cel mai mare furnizor privat de energie din România, secondat la început de Corneliu Vişoianu. Iar avocatul Boştină a fost partenerul lui Buzăianu în firma Energy Holding, dar s-a retras din ea, după trei ani, în 2003, alegând să fie doar consultantul juridic al afacerii, precum şi cel care a asigurat consultanţă juridică şi companiilor de stat de pe piaţa energiei. Cumnata lui Buzăianu a fost şi ea parteneră în casa de avocatură "Boştină şi Asociaţii".

Cum au reuşit cei trei tineri români să construiască o afacere atât de importantă, de sute de milioane de euro, pe o piaţă extrem de sensibilă?

Greu de spus cu exactitate.

Prezentăm în continuare un scenariu logic al afacerilor cu energie, dezvoltate în ultimii zece ani, şi conectate la afacerea Porţilor de Fier, aşa cum rezultă din documente, articole apărute în presă, şi din discuţiile purtate cu unii dintre actorii acestor afaceri.

Tot acest scenariu poate clarifica gestul preşedintelui Băsescu de a se opri tocmai asupra acestor afaceri cu energie ca să-l pună la zid pe premierul Tăriceanu, în intenţia de a-l schimba din funcţie. Dincolo de substratul politic al cazului, rămân mai multe semne de întrebare legate de contribuţia fiecărui oficial la aceste afaceri, dar şi de cât de mulţi bani s-au cheltuit în realitate, pentru că sumele vehiculate sunt contradictorii. Din punct de vedere al afacerii în sine, Bogdan Buzăianu, Corneliu Vişoianu şi Doru Boştină au construit, temeinic şi magistral, un păienjeniş prin care au reuşit să facă afaceri de sute de milioane de euro cu companiile de stat prizoniere. Tot acest păienjeniş ingenios a putut fi realizat de cei trei, după demararea contractului cu Porţile de Fier l, care a fost uşa spre sistemul naţional de energie electrică.

IUNIE 1997. Marea afacere a retehnologizării Porţilor de Fier este prefaţată de două evenimente petrecute la Bucureşti la începutul lunii iunie 1997: înfiinţarea companiei de consultanţă "B & C Consulting" (3 iunie) şi numirea ca ambasador al României în Elveţia a liberalului Radu Boroianu (9 iunie). Tatonări pentru încheierea aces­tei afaceri existau de mai de mult timp, însă parafarea afacerii are loc la două luni după cele două evenimente.

Fondatorii firmei "B & C Consulting" au fost: Bogdan Buzăianu, consultant al companiei elveţiene Sulzer, şi liberalul Corneliu Zugravu (ulterior şi-a schimbat numele în Vişoianu), printre cei mai apropiaţi oameni, la acel moment, de Călin Popescu Tăriceanu.

Corneliu Vişoianu este unul dintre masonii cunoscuţi din ţara noastră.

Călin Popescu Tăriceanu este naşul de cununie al lui Corneliu Vişoianu.

Liberalul Radu Boroianu recomandă Guvernului compania Sulzer pentru contractul cu Porţile de Fier, la scurt timp după ce ajunge ambasador în Elveţia.

Alte trei companii îşi manifestaseră interesul pentru acest contract- LMZ Electrosila (Rusia), Fuji CO - ELIN şi UCM Reşiţa.

Ministrul industriei Călin Popescu Tăriceanu propune în luna august 1997 ca negocierile să se poarte cu consorţiul format de Sulzer şi ABB, ceea ce Guvernul Ciorbea aprobă pe 28 august 1997.

Conducerea RENEL considera oportună modernizarea hidrocentralei, dar recomanda organizarea unei licitaţii pentru alegerea partenerului.

Ceea ce nu se mai întâmplă, căci Guvernul Ciorbea aprobă încredinţarea directă a contractului către elveţieni.

Alături de Sulzer apare şi divizia de electricitate a companiei ABB, iar lângă Tăriceanu semnează hotărârea de Guvern şi Mircea Ciumara, în calitate de ministru al finanţelor.

Ministrul Ciumara demarase deja negocierile pentru stingerea controversatei datorii a României faţă de Suedia. Statul suedez era reprezentat în aceste negocieri de compania ABB Electroinvest, care preluase o bună parte din creanţele faţă de România, dorind ca, în schimbul lor, să participe la privatizarea din sistemul energetic românesc, inclusiv la Porţile de Fier.

CONTRACT CU GHINION - PROBLEME MARI ÎN 1999. Repararea Porţilor de Fier a fost promovată ca fiind de extremă urgenţă, miniştrii Tăriceanu şi Ciumara motivând că iminenţa unor defecţiuni la hidrocentrală nu le-a mai oferit răgazul necesar organizării unei licitaţii pentru desemnarea câştigătorilor contractului.

Cu toate acestea, lucrările de modernizare încep abia joi, 1 iulie 1999, orele 00,00, la grupul 6 al hidrocentralei. Adică după doi ani.

Contractul cu Porţile de Fier pare să fi purtat ghinion companiilor Sulzer şi ABB. Chiar la începutul verii anului 1999, când au demarat lucrările în România, compania Sulzer anunţă în Elveţia că este copleşită de probleme financiare şi că a decis o repoziţionare strategică, ce include şi vânzarea diviziei sale Sulzer Hydro (exact cea care semnase contractul cu autorităţile române). În octombrie 1999, Sulzer Hydro este preluată de grupul austriac VA TECH (divizie a grupului austriac Voest Alpine, care a încercat cumpărarea combinatului Siderca Călăraşi, în 1997).

În martie 1999, compania ABB anunţase deja că şi-a unit forţele pe zona de energie cu grupul Alstom, înfiinţând ABB Alstom Power. Dar ABB se retrage definitiv şi din această companie în martie 2000.

Deci, din anul 2000, guvernul român avea, în fapt, alţi parteneri în contractul cu Porţile de Fier- VA TECH şi Alstom.

Bogdan Buzăianu rămâne în continuare reprezentantul VA TECH în România, iar casa de avocatură "Boştină şi Asociaţii" preia serviciile de consultanţă juridică pentru compania austriacă.

CONTRACTUL SE SCHIMBĂ RADICAL: ELVEŢIENII NU MAI VIN CU BANII. Pe fondul problemelor companiilor elveţiene din 1999, Guvernul român are o altă iniţiativă bizară - se oferă să suporte financiar costurile contractului în locul elveţienilor. Din Guvernul României plecase ministrul Tăriceanu, iar Mircea Ciumara nu mai era nici ministrul finanţelor, nici ministrul industriilor (unde îl înlocuise pe Tăriceanu). Premier era ţărănistul Radu Vasile. Dar nu el semnează hotărârea schimbării finanţatorilor, ci, în locul său, semnează Victor Babiuc, ministru de stat şi ministrul apărării. Pe 12 august 1999 este aprobată, astfel, o hotărâre de Guvern pentru modificarea contractului, semnatari fiind Victor Babiuc (în locul premierului Vasile), Traian Remeş (ca ministru al finanţelor) şi Nicolae Stăiculescu (secretar de stat la ministerul industriilor, condus la acel moment de pedistul Radu Berceanu).

Hotărârea mandatează CONEL (fosta RENEL) să contracteze un credit de 152,7 milioane de franci elveţieni pentru finanţarea reparaţiilor de la Porţile de Fier l. Guvernul mai mandatează Ministerul Finanţelor să emită garanţii de stat în favoarea CONEL ca să se poată împrumuta mai lesne.

Decizia Guvernului a schimbat sever datele contractului, lipsindu-l de argument, căci inţial oferta Sulzer/ABB fusese tentantă tocmai pentru că firmele elveţiene îşi asumau finanţarea integrală a reparaţiilor. Sulzer şi ABB urmau să-şi recupereze investiţiile prin vânzarea surplusului de energie produs de Porţile de Fier ca urmare a modernizărilor.

UN NOU CONTRACT. Sulzer a fost înghiţită de VA Tech, activitatea ABB pe zona energiei a fost preluată de Alstom, CDR a pierdut alegerile. Ne aflăm în faţa unei alte realităţi istorice. Dar contractul cu Porţile de Fier nu numai că este continuat, ci este extins de noua putere (PSD) şi asupra celeilalte hidrocentrale. Guvernul Năstase atribuie companiei VA Tech încă un contract, similar, pentru Porţile de Fier ll (tot fără licitaţie şi tot cu argumentul că finanţarea integrală va fi suportată de compania austriacă VA TECH). Modernizarea Porţilor de Fier ll urma să fie făcută în contrapartidă cu energie electrică, la fel cum se stabilise iniţial şi pentru Porţile de Fier l.

UNCHIUL, SECRETARUL PERSONAL AL LUI CEAUŞESCU. Dan Ioan Popescu şi Constantin Boştină, unchiul lui Doru Boştină, au fost colegi, potrivit unor surse, în consiliul de administraţie al societăţii "Textile Unirea" din Bucureşti, până în luna aprilie a anului 2001, adică până aproape de momentul semnării contractului cu VA Tech pentru Porţile de Fier ll. Constantin Boştină are o istorie extrem de interesantă: cu umor de tranziţie, CV-ul său de pe internet afişează că a fost secretar personal al lui Nicolae Ceauşeşcu şi adjunct al ministrului economiei spre sfârşitul anilor "80 şi că după Revoluţie a devenit membru fondator al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). El a devenit coleg, astfel, cu Viorel Cataramă, Ion Ţiriac, George Copos şi Dan Voiculescu.

Numele lui Constantin Boştină este legat şi de transporturile cu combustibili către Iugoslavia în timpul embargoului impus de ONU. Unul din partenerii lui Constantin Boştină în firma Sibco, Ilie Stanciu, a fost arestat de procurori în anul 2000, pentru afacerile cu combustibili (derulate prin firmele Silvesta şi Sibco). Presa a relatat atunci că Ilie Stanciu ar fi fost ofiţer al serviciilor de informaţii, încă dinainte de 1989, iar că pentru a susţine financiar transporturile de combustibili, firmele Silvesta şi Sibco au contractat importante credite de la Bancorex.

Cele două firme apar, astăzi, într-adevăr, în evidenţa AVAS ca debitoare cu 21,7 milioane de dolari (Silvesta) şi, respectiv, 7,7 milioane de dolari (Sibco), de pe urma creditelor luate de la Bancorex şi nereturnate.

Constantin Boştină mai este membru fondator în Adunarea Generală a Economiştilor din România (AGER), alături de mai mulţi profesori din ASE, printre care şi Mircea Ciumara. Constantin Boştină a înfiinţat, în 2003, cu o parte din profesorii de la ASE din AGER, dar şi cu miniştrii PSD Leonard Cazan, Eugen Dijmărescu şi Ovidiu Muşetescu, Asociaţia pentru Studii şi Prognoze Economico-Sociale (ASPES). În prezent, Constantin Boştină este preşedintele AGA la Bursa Română de Mărfuri (BRM). Firma care a asigurat, un timp, serviciile de consultanţă pentru BRM este casa de avocatură a nepotului său Doru Boştină ("Boştină şi Asociaţii"). Recent, BRM a intrat în concurenţă cu bursa de energie OPCOM (operator consiliat juridic tot de "Boştină şi Asociaţii"), încercând să se constituie ca o alternativă pentru piaţa energiei electrice, pe care un jucător important este Energy Holding.

CONEXIUNEA MASONICĂ. Corneliu Vişoianu, Bogdan Buzăianu şi Doru Boştină au constituit, în 2002, "Marea Lojă a României", la concurenţă cu Marea Lojă Naţională din România (MLNR), reprezentată atunci de ţărănistul Gheorghe Comănescu. Era a doua schismă din MLNR, după ce tot Corneliu Vişoianu împreună cu avocatul Nicolae Filip şi alţi masoni plecau din MLNR ca să înfiinţeze "Marea Lojă Naţională a României".

Cele două schisme au avut loc pe fondul frământărilor repetate din masoneria română, dar şi a contestării poziţiei ţărănistului Gheorghe Comănescu, Mare Maestru al MLNR la acel moment.

La "Marea Lojă a României" sunt afiliate 20 de loji masonice, iar sediul organizaţiei este într-unul din sediile grupului Energy Holding.

Corneliu Vişoianu, Marele Maestru al Marii Loje a României, a făcut recent demersuri pentru începerea negocierilor privind unificarea masoneriei române, însă a fost refuzat de Marele Maestru al MLNR, Eugen Ovidiu Chirovici, în luna februarie 2007, pe motiv că nu pot fi acceptate astfel de negocieri cu organizaţii iregulare, nerecunoscute, căci, astfel, MLNR şi-ar pierde recunoaşterea internaţională.

CONEXIUNEA LIBERALĂ. Doru Boştină a fost asociat indirect, până în 2002, cu premierul Tăriceanu în firma Leader High Tech, şi cu actualul ministru al finanţelor, Sebastian Vlădescu, în firma Medist.

Doru Boştină a fost coleg şi cu Victor Babiuc, până în 2002, în Libra Bank, în care printre acţionari figurau liberalii Viorel Cataramă, Călin Popescu Tăriceanu, Radu Boroianu şi Victor Babiuc. Jumătate din clienţii casei de avocatură "Boştină şi Asociaţii" de pe piaţa energiei au fost companii care s-au întreţesut cu interesele de afaceri ale grupului Energy Holding sau cu lucrările de la Porţile de Fier: HIDROELECTRICA S.A., ELECTRICA S.A., NUCLEARELECTRICA S.A., OPERATORUL PIEŢEI DE ENERGIE ELECTRICĂ OPCOM S.A., VA TECH GROUP, ENERGY HOLDING,ENERGY CONSULT A.G., INSTITUTUL DE STUDII SI PROIECTARI HIDROENERGETICE (ISPHSA) şi INSTITUTUL DE STUDII ŞI CONSULTANŢĂ ENERGETICĂ (ISCE) S.A.

Liberalii ale căror nume s-au intersectat cu afacerea Sulzer/ABB - Radu Boroianu, Călin Popescu Tăriceanu şi Victor Babiuc- au fost promovaţi, după pierderea alegerilor din 2000, în consiliile de administraţie ale companiilor din Grupul Rompetrol, controlat de Dinu Patriciu.

Firmele din Grupul Rompetrol au cumpărat energie electrică prin intermediul Energy Holding o bună perioadă de timp.

Radu Boroianu a fost desemnat în feburarie 1998 şi ambasador în Lichtenstein, ţară în care Dinu Patriciu şi asociatul său, Sorin Marin, au deţinut mai multe firme în acea perioadă (1998-2000).

CREDITE ŞI EXPORT. Pentru modernizarea Porţilor de Fier l, Hidroelectrica (companie desprinsă din fostul CONEL, fost RENEL) a contractat credite externe cu garanţia statului în baza hotărârii Guvernului Vasile, semnată de Babiuc, Remeş şi Stăiculescu.

Astfel, în martie 2002, este parafat un împrumut de la Citibank International pentru 27,9 milioane de franci elveţieni (aproximativ 21,9 milioane de dolari), iar următoarele trei au fost angajate de la banca elveţiană UBS, în octombrie 2002, februarie 2003 şi noiembrie 2003, în cuantum total de 46 de milioane de dolari. Împrumurile au scadenţa în 2011. Ca să poată plăti ratele împrumuturilor respective, conducerea Hidroelectrica a început să vândă energie la export, în special în Grecia, prin firmele Atel Energy din Elveţia (fosta Entrade Gmbh) şi prin compania londoneză Energy Financing Team Ltd.

O anchetă a Centrului Român pentru Jurnalism de Investigaţie (CRJI), din anul 2005, arăta că Oficiul britanic pentru Combaterea Fraudelor Serioase (Serious Fraud Office-SFO) a descins la sediile firmelor londoneze EFT si compania GML (afiliată primei firme), confiscând documente în cadrul unei investigaţii mai largi privind activitatea celor două companii. Ancheta CRJI mai menţiona că ambele firme sunt prezente şi în afaceri cu energie pe teritoriul Romaniei, unde au ca parteneri statul sau personaje controversate: "Între aceste afaceri se numără şi exportul de energie produsă de către Hidroelectrica SA către Grecia. Unul dintre cei mai importanţi parteneri ai firmei EFT în România este firma Energy Holding, firmă ce intermediază peste jumătate din vânzările de energie ale Hidroelectrica către piaţa liberă".

În decembrie 2002, Guvernul Romaniei aprobă o hotărâre semnată de către premierul Adrian Nastase şi secretarul de stat Enache Jiru. Hotărârea prevedea că firma GML International Limited este mandatată să recupereze datoriile istorice pe care Marea Jamahirie Arabă Libiană Populară Socialistă le avea faţă de România, în valoare de 37,7 milioane de dolari şi 21,7 milioane de dinari libieni, la nivelul anului 1990. Secretarul de stat, Enache Jiru, este membru al Marii Loje a României, înfiinţate de Corneliu Vişoianu, Bogdan Buzăianu şi Doru Boştină.

1 MILIARD DE EURO? Potrivit datelor Ministerului Economiei, cele două contracte- pentru Porţile de Fier l şi Porţile de Fier ll-, ar fi trebuit să valoreze împreună 400 de milioane de euro (150 de milioane de euro pentru prima hidrocentrală şi 250 pentru cea de-a doua). Adică o treime din valoarea dezvăluită în presă (respectiv 1,2 miliarde de euro).

Corpul de control al ministrului economiei verifică, în prezent, ambele contracte cu Porţile de Fier şi probabil că abia atunci vom putea şti exact care au fost sumele reale din această afacere; dacă nu, atunci vom aştepta concluziile procurorilor din acest caz. Oricum, fie că sunt sau nu vinovaţi, numele celor care au fost implicaţi în acest caz, forţa lor politică, precum şi forţa financiară a investitorilor, ne face să ne aşteptăm la unul dintre cele spectaculoase dosare cercetate până acum în România.

Pe măsura afacerilor...