În arşiţa verii

"Termometrul spune, la umbră, 33 Celsius". Caragiale a stabilit cadrul schiţei şi tot el este cel ce a diagnosticat, definitiv, "patologia" arşiţei de vară la românul citadin. O patologie care se consumă între două destinaţii inconfundabile, între două obiective, "Sapienţa" şi "Pacienţa" care, sub influenţa deformatoare a căldurii, îşi schimbă continuu şi fără noimă locul între ele, într-un miraj ce transformă lumea fiecăruia, familiară şi, altfel, banală, într-un loc complet, iremediabil şi definitiv locuit de absurd. Evident, politica nu are cum să facă excepţie!

Partidul Social Democrat, el însuşi doar o umbră a ceea ce a fost odată, caută în continuare drumul către destinaţia izbăvitoare de la nr. 11 bis ("A zis domnul că nu vrea să puie 13 că e fatal"). Dacă ar alege calea "înţelepciunii", ar avea multe de făcut, pînă la alegerile din toamnă. Ar trebui să înceapă cu restructurarea completă a conducerii la vîrf, trimiţîndu-l la plimbare pe venerabilul Agamiţă Dandanache care poate fi orice, mai puţin lider, ori mă rog, la moşia lui din Teleorman, ori pe unde s-o nimeri să-l mai caute DNA-ul în viitorul, mai mult sau mai puţin, îndepărtat. Şi, pe cine să pună în loc? Dacă m-ar întreba pe mine, le-aş spune să caute repede cel mai vandabil produs al politicii la nivel înalt - "femeia salvatoare". Germania o are de o bună bucată de vreme pe doamna Merkel la cîrmă; în urma crizei brexitului, conservatorii din Marea Britanie au trimis-o la Downing Street nr. 10, pe puntea de comandă, pe doamna Theresa May şi nici laburişti, nu sunt departe de a o aduce la conducerea partidului pe Angela Eagle; în SUA, dacă nimic dramatic nu se mai întîmplă, viitorul Preşedinte va fi o Preşedintă - Hillary Clinton; aş putea paria că la viitoarele alegeri prezidenţiale din Franţa, orice candidată va sta împotriva mumiei politice, rău mirositoare, Sarkozy, va cîştiga şi nu m-ar mira să fie Segolene Royal sau chiar Marine Le Pen; alegerile locale din Italia şi "surpriza" Virginia Raggi la primăria Romei arată clar potenţialul acestui model la fel ca şi, în România, alegerea la Primăria Bucureştilor a doamnei Firea. Tot pe linia sapienţei, PSD-ul ar trebui să adune degrabă de pe jos cioburile UNPR şi vreascurile ALDE, ba chiar să se intereseze serios pe unde-şi face concediul UDMR-ul. Altminteri, s-ar putea ca, după alegerile din toamnă, să nu mai vadă banca guvernamentală nici în celălalt ciclu electoral! Cei care mizează pe "inerţia succesului" de la locale, ar face bine să adîncească înţelepciunea celui care a stat în şaua politicii din România, mai bine de 15 ani, pentru că a pătruns, ca nimeni altul, sensurile politice profunde ale propoziţiei simple, "Iarna nu-i ca vara"!!! Nimeni nu îşi poate face prea multe iluzii cu privire la apetitul pentru Sapienţă al politicianului psd-ist şi, mai general, al politicianului de la noi. Foarte probabil că "domnul Costică Popescu" va fi căutat de PSD în strada Pacienţei. Nu zice vorba românului: cu răbdarea treci marea!!! Tot ce se poate, dar soluţia în trei timpi pe care o exersează de zor domnul Dragnea: ciucit în faţa electoratului, ghiocel în faţa Preşedintelui şi zbir cu slugile, are toate şansele să-i aducă doar soarta lui Malvolio şi nicidecum un răsunător succes politic. Mai rămîne să-l vedem purtînd ciorapii galbeni cu jartiere încrucişate!!! (În caz că este interesat şi nu şi-a fixat încă un obiectiv cultural pentru timpul verii, poate citi toate detaliile istoriei la Shakespeare, A douăsprezecea noapte!)

Calea Sapienţei pentru PNL (mă rog, corcitura nereuşită PNL-PD) ar fi să îşi facă temele de care a uitat la locale: candidaţi, candidaţi vizibili electoral, candidaţi credibili, candidaţi capabili să cîştige alegeri! Nu de unii singuri, ci cu sprijinul logistic al unui partid care, cam de multişor vreme, a uitat să mai facă proba că ştie să se comporte ca un instrument politic esenţial nu doar pentru alergătura după putere, a diferiţilor veleitari vopsiţi mai mult sau mai puţin galben, ci pentru soarta şi interesele României. Al doilea lucru esenţial pentru PNL, pe cărarea înţelepciunii, ar fi să fie mai sprinten decît PSD-ul, în adunarea aliaţilor, să îşi cînte în gînd într-una litania lui Leonida: "Reacţiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pîndă ascuţindu-şi ghearele şi aşteptînd momentul oportun pentru poftele ei antinaţionale... Naţiune, fii deşteaptă!" Pînă la alegeri, PNL-ul ar trebui să dea în brînci de hărnicie, de comunicare, nu cu PSD-ul, nu cu Preşedintele, nici cu Parlamentul European, ori cu stafia Regelui Hamlet, ci cu oamenii din România de la care aşteaptă un vot, ba încă şi mai abitir cu cei de la care nu aşteaptă acel vot, în acest moment. Ca şi în cazul PSD-ului, cel mai probabil, PNL-ul va rătăci, însă, tot pe strada Pacienţei, unde nu se află domnul Costică Popescu, dar unde se află... e adevărat, domnul Iohannis şi toate instituţiile care susţin structura puterilor sale prezidenţiale. Tentaţia lui "Ai puţintică răbdare" va fi imensă, atingînd pe alocuri beatitudinea meditaţiilor zen!

Acu, vorba orbului, care a nimerit pînă la urmă Brăila, prea mult pînă la toamnă nu mai e, aşa că, "om trăi şi om vedea"!