Reporter: Europa este puternic zguduită de criza economică. Mai este proiectul european sustenabil?
Iulian Fota: În momentul acesta, începând cu SUA şi trecând prin toate ţările europene, economia este considerată cea mai importantă problemă de securitate naţională.
Şi lucrul acesta nu este hazardat. De ce? Pentru că economia stă, efectiv, la fundamentul efortului de securitate naţională.
În securitatea naţională ai nevoie de bani ca să te organizezi şi să te aperi, ai nevoie de resurse, de capabilităţi. În momentul în care economia este afectată, şi securitatea naţională devine mai vulnerabilă. Până la urmă, să nu uităm că Uniunea Sovietică nu s-a dezmembrat ca urmare a unei agresiuni militare, ci pentru că, din punct de vedere economic, a colapsat şi nu şi-a mai putut acoperi satisfăcător nevoile propriei populaţii. Actualmente, economia este o problemă de securitate naţională pentru toată lumea.
Un al doilea lucru extrem de important este opinia publică. Legitimitatea eforturilor din zona securită-ţii naţionale provine din sprijinul opiniei publice.
Reporter: La fel cum URSS a colapsat din cauza problemelor economice, nu este posibil ca şi UE să păţească un lucru asemănător?
Iulian Fota: Între Uniunea Sovietică şi Uniunea Europeană este o diferenţă majoră: UE aparţine spaţiului democraţiei, al dezbaterilor libere şi al unui dezvoltat spirit critic. Atunci când Uniunea Europeană are o problemă, nimeni nu fuge de ea, nici nu se ascunde, cum s-a întâmplat ani de zile în comunism, când ştiam toţi cât de prost o ducem, dar nimeni nu avea curajul să deschidă discuţia despre problemele acestea. Uniunea Europeană nu va avea aceeaşi soartă ca URSS pentru că îşi conştientizează problemele, le abordează într-o manieră deschisă, frontală. Este drept că avem probleme, ca şi americanii de altfel, ne-am clătinat puţin sub povara acestora, dar nu suntem nici pe departe într-un proces de declin. În definitiv o criză este şi o provocare, dar şi o oportunitate.
Reporter: Preşedintele Traian Băsescu, în discursurile sale, vorbeşte de o Europă cu două viteze.
Iulian Fota: Europa cu două viteze nu ne-o impune altcineva - depinde de noi dacă suntem în prima sau în a doua Europă.
Uniunea nu decide performanţa unei ţări, întreaga responsabilitate aparţinându-i statului respectiv. Eu nu sunt adeptul teoriei conform căreia cineva din afară încearcă să ne ţină la coada clasamentului.
Suntem acolo pentru că aceasta este performanţa noastră ca ţară, dar nu ne împiedică nimeni să progresăm şi să ne ridicăm spre mijlocul clasamentului sau spre fruntea lui. Performanţa noastră ţine în primul rând de noi, de puterea noastră internă, de coeziunea şi competenţa noastră. Personal, sunt îngrijorat atunci când văd oameni importanţi din afara ţării care spun că România este neguvernabilă. Astfel de afirmaţii ar trebui să fie tratate cu maximă seriozitate. Este o retorică îngrijorătoare, ca şi cum cineva ar încerca să-ţi transmită mesajul: "Voi sunteţi europeni de categoria a doua!"
Reporter: Domnul Gunther Oettinger a afirmat recent că ţara noastră este neguvernabilă şi nu şi-a retractat cuvintele nici în prezent.
Iulian Fota: Astfel de formulări nu sunt corecte faţă de noi, întrucât performanţa ţării noastre, în ultimii ani, a fost bună, pe anumite zone chiar foarte bună.
Pe de altă parte, cred că, înainte să ne cramponăm în astfel de declaraţii, trebuie să ne uităm mult mai atent la noi şi la ceea ce facem în interior. Din punctul meu de vedere, există unele lucruri pe care le putem îmbunătăţi în plan intern.
Pentru a duce la bun sfârşit un astfel de deziderat trebuie să luptăm cu doi factori care sunt extrem de nocivi: lăcomia - am senzaţia că uneori conturile personale sunt mult mai importante decât interesul naţional - şi procesul de deprofesionalizare a administratiei centrale sau locale. Creşterea incompentenţei de care ne lovim din ce în ce mai des poate fi uşor explicată dacă ne raportăm la factori precum calitatea învăţământului.
Reporter: Edu-caţia este, într-adevăr, o problemă foarte gravă.
Iulian Fota: Este un paradox, dar noi, la acest capitol, suntem în antiteză cu UE şi vorbim de o antiteză periculoasă. În timp ce Uniunea Europeană îşi propune să meargă spre o societate bazată pe cunoaştere, unde inteligenţa este elementul de bază, ţara noastră, când vine vorba de inteligenţă şi de competenţe, pare că nu le valorifică corespunzător. În momentul acesta, competenţa din România a fost marginalizată sau chiar sistematic distrusă de partidele politice prin procesul de politizare pe care nu-l mai opresc şi nu-l mai controlează.
Pe de altă parte, şi mass-media, în special unele televiziuni, au contribuit la propagarea acestui fenomen, care a înlocuit informarea cu manipu-larea, în foarte multe din cazuri.
În acelaşi timp, eu sunt extrem de îngrijorat şi de dispariţia presei scrise pentru că, în baza principiului latinesc "verba volant scripta manent", ceea ce contează cu adevărat este ceea ce rămâne pe hârtie.
Iar la noi în ţară peisajul media este construit mai degrabă pe un model rusesc decât pe unul occidental, respectiv 80% din oameni îşi iau informaţia de la televiziuni, sunt sondaje sociologice pe zona aceasta, iar calitatea informaţiei furnizată de televiziuni este cea pe care o cunoaştem cu toţii: multă superficialitate, multă grabă, mult senzaţional şi ceva rea-voinţă. Păstrăm, totuşi, o minimă zonă de presă scrisă de foarte bună calitate şi pe zona politică şi pe zona economică; pe asta o definesc de altfel ca adevărata mass-medie europeană din România.
Reporter: Se vorbeşte tot mai des de subminarea economiei naţionale şi de o substituire a interesului naţional cu cel al grupurilor de interese, din jurul partidelor politice. Cum apreciaţi o astfel de afirmaţie?
Iulian Fota: Toată lumea discută de o atare acţiune, însă nimeni nu spune cine anume subminează economia naţională.
Ceea ce am văzut eu, de-a lungul timpului, a fost cum noi ne-am subminat propria economie naţională. Câţi români au fost implicaţi în devalorizarea Bancorex, a Băncii Agricole, de exemplu, sau a altor bănci în anii "90 şi câţi au fost străini? În funcţie de răspunsul la această întrebare ne vom da seama, până la urmă, cine a contribuit la subminarea economiei româneşti. Nu contest relele intenţii ale unora sau dorinţa de avea profit în România cu orice preţ, inclusiv în defavoarea noastră ca ţară şi ca popor.
Cu toate acestea, nimeni nu poate prejudicia economia ţării atât de grav şi de semnificativ precum o putem face noi, românii.
Chestiunea occidentalilor care prejudiciază ţara, după părerea mea, este superficială. Într-adevăr, anumite companii occidentale, din nepricepere sau din rea-voinţă, uneori, nu au făcut ceea ce trebuie pentru noi, dar, pe fiecare caz punctual, statul român avea suficiente pârghii şi instrumente să îşi ia măsurile de protecţie şi să pună compania res-pectivă la punct.
Dacă statul nu a a avut niciun fel de reacţie, lucrul acesta este strict legat de incompetenţa noastră sau, poate, de corupţia noastră. Şi iarăşi problema este localizată la noi, nu la ei.
Să luăm exemplul privatizărilor: pe de o parte dorim să fim o ţară capitalistă, dar, pe de altă parte, avem în momentul actual o problemă cu procesul fundamental de transformare a unei ţări comuniste în ţară capitalistă, şi anume privatizarea.
Procesul de privatizare nu este un proces greşit - este rău să privatizezi prost, este rău să privatizezi cu un "neica nimeni" care nu are niciun interes să preia firma sau compania respectivă şi să o dezvolte.
Este rău să privatizezi având la bază elemente legate de corupţie.
Procesul în sine nu este unul greşit, dovadă fiind că alte state l-au folosit cu brio şi cu rezultate notabile, un exemplu pozitiv fiind Polonia.
De ce economia în Polonia merge mult mai bine decât în România?
Pentru că statul polonez a privatizat mult mai inteligent decât noi.
Dacă şi în prezent vindem companiile de stat, ca în anii '90, unor necunoscuţi sau le oferim prietenilor politici pe degeaba, nu trebuie să ne supărăm, după aceea, că rezultatele sunt proaste.
Acolo unde am privatizat bine - unde ne-am orientat spre un investitor strategic, un nume cunoscut, un brand în domeniul său, cu un plan de afaceri rezonabil - toată lumea a fost avantajată: oamenii au avut locuri de muncă, statul a încasat taxele care i se cuvin etc.
Reporter: Observăm, în ultima perioadă, că investitorii străini ocolesc ţara noastră...
Iulian Fota: România vine după o perioadă de încetinire a ritmului de privatizare, chiar de oprire a cursului acestuia.
Reluarea acestui proces este un lucru delicat şi dificil. Trebuie să înţelegi pieţele, mecanismele investorilor.
Aşadar, reluarea unui proces de privatizare nu se face cu o foarte mare uşurinţă. Vorbim de un proces care presupune anumiţi paşi, chiar anumite mici sacrificii.
Cu toate acestea, pentru ţara noas-tră este critică reluarea procesului de privatizare.
Dacă analizezi intrările de capital, bani de care România are nevoie, nu există decât două canale: fondurile europene - banii cei mai ieftini la care România are acces şi care ar trebui absorbiţi 100% - şi ceea ce poate intra în ţară în urma privatizărilor.
Desigur, ar mai fi şi Bursa (instituţie fundamentală pentru o ţară capitalistă), dar, la noi, aceasta este, în continuare, insuficient de dezvoltată.
Este îngrijorător când vezi firme româneşti care merg să se finanţeze pe bursele altor ţări când ar putea să facă lucrul acesta pe bursa noastră.
Reporter: Există anumite discuţii privind posibila fuziune BVB cu OPCOM, de intrarea statului ca acţionar la BVB pentru revitalizarea bursei...
Iulian Fota: În ultimă instanţă, depinde de ceea ce ne dorim: dacă vrem, într-adevăr, să contribuim la dezvoltarea ţării.
Acum 150 de ani, vechii liberali ştiau cum să contruiască o bursă şi ce să facă cu aceasta, iar noi astăzi, după atâtea decenii de acumulare a know-how-ului în domeniul economiei şi finanţelor, nu ştim cum să o administrăm profitabil.
Bursa are nevoie de un plan de dezvoltare pus la cale de economişti foarte buni, astfel încât, în patru sau cinci ani, să fie suficient de solidă pentru finanţarea companiilor mari şi mici din ţara noastră.
Reporter: Proiectele legate de gazele de şist şi mineritul de la Roşia Montană au stârnit numeroa-se reacţii la nivel naţional. În plus, asistăm la o schimbare a percepţiei guvernanţilor care, anul trecut, erau în dezacord cu demararea unor astfel de proiecte, iar în prezent par a fi mai deschişi către un aviz favorabil...
Iulian Fota: Una este opoziţia, când poţi să spui ce vrei şi nu te cos-tă mai nimic, şi alta este guvernarea, când trebuie să oferi oamenilor concret ceea ce le-ai promis, inclusiv locuri de muncă.
Pe de altă parte, dezbaterile publice pe ambele subiecte nu sunt făcute cu experţi, ci cu nişte demagogi sau populişti de serviciu care au, încă de la început, nişte concluzii trase, într-un fel sau altul.
De exemplu, în subiectul gazelor de şist, unde toată lumea pare să aibă toate răspunsurile.
Noi nici nu ştim ce este gazul de şist, care este valoarea lui şi de ce este atât de important, dar deja avem concluzii şi răspunsuri la nişte întrebări pe care alţii de abia acum şi le formulează.
Discuţia privitoare la gazele de şist este recentă, ca urmare a rezultatelor remarcabile pe care unele state le-au obţinut în urma exploatării, precum Statele Unite ale Americii.
Deocamdată suntem într-o fază preliminară care înseamnă explorare.
Discuţia despre acest subiect ar trebui însă să fie una tehnică, condusă de specialişti, lucru care, la noi în ţară, nu se petrece.
Reporter: Agenţia Internaţională de Energie a declarat că România are gaze de şist pentru 100 de ani, pentru consumul propriu.
Iulian Fota: Într-adevăr, aceasta este una din marile mize pentru că România este în continuare ţară importatoare de gaz.
Dacă raportul dat publicităţii de către respectiva agenţie este adevărat, atunci putem deveni ţară independentă, care nu mai are nevoie de importuri de gaz, sau putem deveni, chiar şi mai interesant, ţară exportatoare de gaz.
Iar acest lucru ar schimba ecuaţia geopolitică a regiunii, cel puţin din punct de vedere energetic.
România are un potenţial mineral semnificativ - un potenţial pe care noi îl putem folosi în avantajul nos-tru şi al viitoarelor generaţii sau dimpotrivă.
Reporter: Putem face, spre exemplu, exploatare la Roşia Montană, dar cu o redevenţă mai mare...
Iulian Fota: Există în Europa anumite ţări în care companiile care veniseră iniţial cu foarte mare des-chidere şi interes pentru zona resurselor au plecat pentru că, la un moment dat, dintr-un demers populist şi demagogic, guvernanţii au dorit mărirea redevenţelor.
Creşterea acestor redevenţe trebuie făcută în armonie cu situaţia economică, naţională şi internaţională, pentru că eu, guvern, pot să-mi fac un calcul pe hârtie, să măresc redevenţa cu un anumit procent, dar s-ar putea ca respectiva companie, care are deja nişte costuri, să nu accepte o redevenţă mai mare şi să plece.
Consider că acest proces de majorare a taxelor trebuie tratat cu mare atenţie şi cumpătare.
Discuţia trebuie purtată în aşa fel încât să atragi oamenii de afaceri, nu să-i alungi, pentru că investitorul este un animal de pradă care, până la urmă, doreşte şi are nevoie de un anumit profit.
Trebuie să avem foarte mare grijă cu investitorii străini pentru că aceştia pun bazele unei dezvoltării pe termen lung.
Spre exemplu, o investiţie din zona de energie urmează un ciclu de la 10 ani în sus.
Iar acest aspect este extrem de important - în momentul în care o companie mare face o investiţie în ţara noastră pentru următorii 10 ani sau mai mult, atunci autorităţile statului pot să realizeze şi ele un plan de dezvoltare.
Pe de altă parte, plecarea unui investitor străin dă un semnal foarte prost.
Nu vreau să-mi închipui scenariul în care un investitor mare de pe zona de energie pleacă din România -este un semnal negativ nu numai pentru zona energetică, ci pentru toată economia în ansamblul ei.
Prioritar, în următoarea perioadă, este să atragem cât mai multe inves-tiţii străine pentru că, datorită aces-tora, ne vom dezvolta economic.
Reporter: Investiţiile străine directe scad, în continuare, foarte mult. În plus, investitorii străini - cei pe care îi cunoaştem -se plâng de dialogul dificil cu autorităţile statului.
Iulian Fota: Acesta este un prim motiv, într-adevăr.
În al doilea rând, stabilitatea politică a ţării noastre nu a fost extraordinară, media unui guvern în Româ-nia a fost sub doi ani de zile - în ultimii şapte-opt ani.
Problema reală este că, la noi, schimbarea de guvern destabilizează sisteme întregi. Schimbările de guvern sunt însoţite şi de modificarea organigamei: uneori de la directori până la femeia de serviciu.
Un alt aspect de care trebuie să ţinem cont este şi cel al deprofesionalizării. Un exemplu în acest sens este cel al absolvenţilor. Cei mai buni studenţi pe care îi avem pleacă la studii în străinătate. Unii se vor întoarce, alţii nu.
Din cei care rămân în ţară, cei mai buni absolvenţi se îndreaptă spre zona privată, care pune accent pe competenţe.
Ceilalţi, mai puţin pregătiţi, mai slabi, caută să se angajeze în zona de stat unde nu primează calitatea individului.
Aşadar, statul începe să absoarbă pe această scară valorică oamenii cei mai slab pregătiţi, după criteriul: omul meu, din gaşca mea, din partidul meu.
Prin perpetuarea acestui model, statul este "asasinat" tocmai pe zone care presupun un maximum de exigenţă şi profesionalism.
Deprofesionalizarea administraţiei centrale şi de stat devine mai periculoasă decât însăşi criza economică.
Reporter: Vorbim de o viitoare societate în blocaj?
Iulian Fota: Se va crea un clivaj între românii educaţi din afara graniţei şi cei din ţară.
Deja se întrezăreşte o anumită reţinere faţă de românii plecaţi pentru că aceştia sunt mai bine pregătiţi, mai competenţi.
Când scopul tău este să faci ce este mai bine pentru ţară, atunci trebuie să ai un aparat administrativ competent. Competenţa este tot o formă de loialitate faţă de ţară. Problema este că actuala elită de putere, construită pe nişte premise false, fără calitate, fără criterii de valoare, nu va dori să fie înlocuită sau concurată de o altă elită construită pe criterii de competenţă.
Viitorul României în următorii ani, cel puţin pe zona internă, va depinde de raportul dintre cele două elite.
Reporter: Cum apreciaţi schimbările care i se aduc Constituţiei?
Iulian Fota: Pentru a îmbunătăţi Constituţia îţi trebuie un plus de competenţă şi de expertiză.
Din acest punct de vedere, încep să am nişte dubii dacă următoarea Constituţie va fi mai bună decât actuala, atât timp cât unele lucruri sunt modificate doar de dragul schimbării.
Reporter: Este necesară schimbarea Constituţiei?
Iulian Fota: Avem nevoie de o Românie mai bună, iar dacă acest lucru presupune şi o Constituţie mai bună, atunci schimbarea este de bun augur.
Desigur, cu menţiunea ca noua Constituţie să fie o variantă îmbunătăţită.
Înainte, însă, trebuie definit ce înseamnă o Constituţie mai bună: mai simplă, mai flexibilă?
Ţinând cont de modul în care se des-făşoară în prezent procesul, cred că viitoarea Constituţie va avea un număr dublu de pagini.
Reporter: De ce nu a fost aprobată Strategia Naţională de Apărare a ţării nici până în prezent?
Iulian Fota: Procedural, discuţiile pe marginea Strategiei Naţionale de Apărare încă sunt blocate.
Strategia în cauză a fost promovată în iunie 2010, iar în toamna aceluiaşi an am avut două discuţii la comisia de apărare din Parlament, pe marginea textului. Acestea, însă, s-au împotmolit când am ajuns în punctul legat de campaniile de presă.
Sper că Parlamentul, la un moment dat, va relua procesul şi se va găsi o soluţie potrivită astfel încât strategia să fie adoptată cât mai curând. În momentul acesta, mingea este în curtea Parlamentului la comisiile de apărare din Cameră şi din Senat.
Dacă ţinem cont de evoluţia dinamicii internaţionale, atunci, în câţiva ani, s-ar putea ca multe lucruri din acest document să se schimbe şi să fie nevoie ca ele să se reflecte şi în strategia de apărare.
Reporter: Ar putea să se schimbe în totalitate, dacă ne raportăm la modul în care evoluează relaţiile internaţionale în prezent.
Iulian Fota: Nu se pot modifica chiar toate aspectele din dinamica internaţională, dar există posibilitatea ca anumite lucruri deja să fi evoluat.
Pe de altă parte, sunt alte documente extrem de importante pentru noi ca ţară, cum este Carta Albă a Apărării, care nu vor putea fi discutate în Parlament şi eventual aprobate fără ca, în prealabil, să fi fost clarificată chestiunea Strategiei Naţionale de Apărare.
Astfel, amânarea procesului de adoptare a Strategiei Naţionale de Apărare blochează alte documente fundamentale pe care ştiu că deja Guvernul le are în pregătire în perioada viitoare.
Reporter: Nu avem Strategie Naţională de Apărare, dar a fost aprobată de Guvern, de curând, o Strategie de Securitate Cibernetică.
Iulian Fota: Procedural, Strategia Naţională de Apărare a Ţării este aprobată la nivelul Consiliului Superior de Apărare al Ţării, care, la vremea respectivă, ca şi astăzi, conţinea nu numai Administraţia Prezidenţială prin preşedintele Traian Băsescu, dar şi jumătate din Guvernul Româ-niei.
În Strategia Naţională de Apărare era precizat că, ulterior adoptării acesteia, vor urma strategii sectoriale.
Iată că Strategia de Securitate Cibernetică a fost deja adoptată de Consiliul Superior de Apărare al Ţării, a fost promovată şi publicată, prin intermediul unei Hotărâri de Guvern, deci, în momentul acesta, avem un prim pilon al acestei noi politici de securitate pe care România va trebui să o dezvolte.
În următoarea perioadă, urmează să fie închegat şi prezentat un al doilea pilon al strategiei - legea securităţii cibernetice.
Astfel, domeniul securităţii cibernetice va fi reglementat şi printr-o lege.
Reporter: Avem fonduri pentru a implementa un astfel de program?
Iulian Fota: Practica securităţii cibernetice este deja în derulare în ţara noastră.
În primul rând, cel puţin pe zona de securitate naţională, fiecare instituţie îşi ia deja măsuri de prevenire, de protecţie a propriilor reţele împotriva unor eventuale atacuri cibernetice.
Şi în mediul privat există actori economici importanţi care îşi protejează datele şi reţelele informatice. Primii paşi în securitatea cibernetică au fost făcuţi, iar, în momentul de faţă, nu trebuie decât să ne organizăm mai bine în acest domeniu.
Practic, în baza legilor deja exis-tente, venim cu o completare care înseamnă, de fapt, legiferarea efortului naţional de securitate cibernetică prin intermediul unui act normativ.
Dacă va fi nevoie sau nu de fonduri suplimentare, vom vedea.
Cu toate acestea, cheltuielile pe securitate cibernetică sunt foarte mici comparativ cu eventualele pagube ce pot fi create.
În lumina acestui lucru, dacă securitatea cibernetică va presupune o cheltuială suplimentară pe care o putem controla, eu sunt primul care este de acord cu ea, pentru că, după cum v-am mai spus, costurile unui atac cibernetic, mai ales la adresa unei infrastructuri critice, sunt uriaşe.
Reporter: În ce stadiu se află scutul de la Deveselu? Se vorbeşte de un abandon al proiectului, şi totodată, de un abandon al SUA faţă de Europa de Est...
Iulian Fota: Scutul se face, iar noi avem toate garanţiile necesare venite dinspre Statele Unite ale Americii.
Finanţarea este asigurată şi avem, în acelaşi timp, mai multe declaraţii ale unor oficiali americani care au confirmat acest lucru. Aşadar, programul antirachetă de la Deveselu este în continuare valabil, toate fazele desfăşurându-se conform graficului.
Congresul american are banii aprobaţi şi de altfel în perioada următoare vor avea loc mai multe evenimente, inclusiv publice, care vor demonstra acest lucru - proiectul scutului antirachetă continuă.
Reporter: Deci nu există opinia că americanii vor să abandoneze într-un fel Europa?
Iulian Fota: Teza aceasta nu are niciun fel de susţinere, iar americanii, în al doilea mandat al preşedintelui Obama, au explicat foarte clar că, pentru ei, această atenţie sporită acordată Pacificului nu se face fără Europa, ci împreună cu ea.
De pildă, prima vizită a secretarului de stat american John Kerry, după investirea sa la Casa Albă, a fost în Europa.
Totodată, până şi amplasarea scutului antirachetă în Europa vine să probeze faptul că americanii nu vor abandona continentul european, scutul fiind gândit să apere şi teritoriul Statelor Unite, dar şi al aliaţilor europeni.
Reporter: Care este poziţia Româ-niei în legătură cu Rusia?
Iulian Fota: Am fost foarte des-chişi şi ne-am străduit mult, în ultimii ani, să îmbunătăţim cooperarea şi dialogul cu Rusia chiar şi în acele momente în care punctele noastre de vedere nu coincideau cu ale lor.
România păstrează în continuare această deschidere spre dialog.
Sperăm ca anul acesta să fie un an bun, poate chiar cel mai bun pentru dialogul bilateral cu Rusia, ţinând cont de o serie de evenimente ce vor avea loc în următoarea perioadă.
După părerea mea, însă, Rusia ne tratează în anumite privinţe sau în anumite momente cam nedrept şi cred că, dacă s-ar uita mai atent la ceea ce noi facem în planul politicii externe, la poziţiile adoptate de noi, la modul în care am fost sau nu am fost de acord cu anumite puncte de vedere vehiculate la nivel internaţional, ar vedea că Româ-nia nu are o politică ostilă faţă de Rusia.
Ţara noastră nu şi-a dorit şi nici nu îşi doreşte o politică de confruntare cu Rusia, noi fiind mai degrabă axaţi pe o politică de cooperare şi deschidere.
Cele două state au şi o relaţie economică care merge foarte bine, aspect probat de recenta întâlnire pe care preşedintele Traian Băsescu a avut-o cu directorul de la Lukoil, Vagit Alekperov.
La fel de adevărat este, însă, şi faptul că ne dorim o politică pragmatică bazată pe respect reciproc şi pe egalitate.
Reporter: O relaţie de coordonare, nu de subordonare...
Iulian Fota: Noi nu avem nimic de reproşat în legătură cu relaţia România-Rusia, nu am intenţionat şi nu am dorit niciodată să avem elemente de agresivitate în politica noastră.
Atunci când ţara noastră are anumite iniţiative pe care le promovează, dar care nu sunt pe placul lor, sper că partea rusă înţelege că nu promovăm acele iniţiative plecând de la ideea unui joc de sumă zero, ci promovăm acele iniţiative plecând de la nevoile de cooperare internaţionale ale României, inclusiv pe zona energetică.
Dovada cea mai bună este faptul că Lukoil are concesionări în platforma continentală a Mării Negre.
Reporter: Dar care este principalul element de tensiune între cele două părţi? Moldova sau scutul de la Deveselu?
Iulian Fota: Sunt elemente de politică externă româneas-că pe care Rusia le priveşte altfel decât le privim noi, lucru normal, la fel cum şi noi avem un alt mod de a privi anumite aspecte ale politicii externe ruse.
Desigur, lucrul acesta nu înseamnă că nu putem dialoga sau nu ne putem consulta asupra lor, nu înseamnă că nu putem armoniza cele două puncte de vedere.
Referitor la scut, am afirmat acest lucru ori de câte ori am avut ocazia - scutul este un element strict defensiv pentru ţara noastră, aşa cum el este un element defensiv şi pentru Statele Unite.
Acest lucru este confirmat şi de faptul că în acordul juridic cu Statele Unite noi am subliniat în mod evident că scutul de la Deveselu va avea un scop exclusiv defensiv.
Reporter: Care sunt principalele priorităţi strategice ale ţării noastre, în plan extern?
Iulian Fota: Parametrii fundamentali ai politicii noas-tre externe şi de securitate rămân neschimbaţi.
În primul rând, suntem ţară membră a Pactului Nord - Atlantic (NATO) şi a Uniunii Europene, astfel încât ne vom strădui în continuare să ne îndeplinim obligaţiile şi angajamentele pe care ni le-am asumat odată cu aderarea în cele două organizaţii.
În al doilea rând, continuăm iniţiativele politice externe pe care preşedintele Traian Băsescu le-a demarat în ultimii ani, de recuperare a relaţiilor speciale pe care le-am avut cu o serie întreagă de ţări cărora nu le-am acordat suficientă atenţie în trecut pentru că eram foarte mult concentraţi pe NATO şi pe Uniunea Europeană.
Ca atare, în ultimii ani, ne-am focalizat atenţia mai mult pe dezvoltarea unor relaţii speciale cu ţări din Asia Centrală, cum ar fi Azerbaidjan, Kazakhstan sau Turkmenistan.
Recent am avut discuţii foarte bune cu reprezentanţi din Uzbekistan, rămânând, în egală măsură, disponibili şi deschişi pentru dezvoltarea cooperării şi cu alte state din Asia precum China, Coreea de Sud, Japonia.
Reporter: Care este cel mai mare risc la adresa ţării noastre, actualmente?
Iulian Fota: Există mai multe riscuri de gestionat, printre care şi cel reprezentat de cyber-terorism.
Fenomenul atacurilor cibernetice este relativ nou, fiind nevoie de timp pentru a-l înţelege, avantajul este, în general, de partea atacatorului.
Mai există o serie întreagă de riscuri pe care le văd desprinzându-se din incertitudinea în creştere a sistemului internaţional.
Pentru ţara noastră, din punct de vedere internaţional, vacanţa strategică s-a terminat în 2008.
Sistemul internaţional a intrat într-o fază de tranziţie: ceea ce ştiam a fi parametrii fundamentali ai relaţiilor internaţionale încep să se schimbe, să se modifice, iar toată lumea simte acest lucru.
Nimeni nu poate prezice, însă, cum va arăta noua configuraţie a sis-temului internaţional.
Actualmente, majoritatea ţărilor traversează un proces de evaluare internă şi de raportare la noile evoluţii, la noile situaţii, iar unele din concluziile acestor evaluări s-ar putea să determine modificări radicale de atitudine politică.
Este posibil ca interesul pentru unele regiuni să crească sau, dimpotrivă, să scadă semnificativ.
Reporter: Vă mulţumesc!
1. interesant
(mesaj trimis de anonim în data de 19.06.2013, 00:36)
un interviu de calitate daca il citesti "printre randuri". domnul consilier pune degetul pe rana exact acolo unde ne doare cel mai tare, suntem incompetenti si lacomi si daca nu se va schimba nimic pe viitor, tara asta o sa se duca de rapa.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.06.2013, 07:37)
hau tu sei, sulaina cenal, za eshec.....foarte competenti acest consilier si seful lui.
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.06.2013, 09:01)
Intr-adevar, foarte bun si oportun acest interviu!
Ramane insa o intrebare: ce stie Bursa si nu ne spune sau ce a uitat sa_l intrebe pe dl. Fota cu privire la vizita celor doi mari sefi ai serviciilor secrete rivale.
Nu poate fi o coincidenta intersectarea lor pe teritoriul Romaniei intr-un moment atat de tensionat al relatiilor dintre cele doua mari puteri.
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.06.2013, 11:04)
Corect; ori este o "scapare"intentionata omiterea oricarei intrebari/comentariu despre vizita celor doi ...ori Bursa nu poate mai mult.
3.2. poate (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Obama în data de 19.06.2013, 12:03)
Basescu vrea sa fie mediator intre Rusia si SUA, cum a fost Ceausescu cu Israel si Palestina! :-)
Glumesc, oricum f interesant articolul!
3.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de Lucretia în data de 19.06.2013, 12:40)
Formularea aceasta, "Bursa nu poate mai mult" este o modalitate de a-i intarata pe cei de la ziar sa publice un articol despre subiectul cerut. Poate doriti dvs sa faceti cateva cercetari despre subiectul cu pricina si sa-i ajutati pe cei de la Bursa. Pana la urma care este scopul? Sa defaimam niste oameni care scot la iveala lucruri pentru a "trezi" lumea sau sa ajutam si noi in procesul acesta de trezire, de constientizare? Pana la urma tot ce se intampla ne afecteaza pe toti.
3.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.06.2013, 22:32)
Pardon! Cand iei un interviu, trebuie sa incerci sa lamuresti anumite probleme; deci pui intrebarile de rigoare, nu te opresti in coada de peste.Faptul ca reporterul/Bursa nu a sesizat/amintit nimic despre vizita celor doi, este nescuzabil, descalificant; cel putin asta am fi dorit noi, curiosii.
4. extraordinar interviu felicitari
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 19.06.2013, 19:18)
ziarului Bursa si nu in ultimul rand domnului consilier Fota pentru adancimea gandirii domniei sale si spectrul abordarii a ceea ce inseamna securitate nationala. Fara o constientizare a pericolelor care decurg din administrarea aleatorie a bunurilor umane si materiale ale Romaniei nu putem sa ne asteptam la nimic altceva decat la o slabire a capacitatii de a reactiona la crize economice , sociale sau politice.