Majoritatea necesară

De la alegerile prezidenţiale americane din 5 noiembrie 1940, Statele Unite nu au fost într-o asemenea situaţie limită. Nu doar două viziuni diametral opuse despre lume se înfruntă prin intermediul celor doi candidaţi, dar traiectoria viitoare a Americii este pusă în balanţă.

America lui Donald Trump nu va mai avea vreo legătură cu America aşa cum o ştim de la Primul Război Mondial încoace. De fapt, s-ar putea ca America lui Trump să nu mai aibă nicio legătură cu America pur şi simplu, aşa cm s-ar fi putut întâmpla dacă pe 5 noiembrie 1940 Wendell Willkie, şi nu Franklin Roosevelt, ar fi devenit preşedinte al Americii. Cu Wendell Willkie preşedinte, America nu ar fi participat la al Doilea Război Mondial, iar istoria omenirii ar fi avut un alt curs. Oarecum istoria se repetă, ba chiar circumstanţele nu sunt atât de diferite, căci victoria lui Willkie în alegerile primare ale GOP (Great Old Party, cum este supranumit Partidul Republican) de acum 76 de ani seamănă oarecum cu victoria lui Donald Trump de anul acesta. A treia candidatură a lui Roosevelt la alegerile prezidenţiale a fost determinată de pericolul ca America să fie scoasă de pe traiectoria pe care se plasase la începutul secolului al XX-lea, când ieşise din izolarea la care o condamnase populismul antiparlamentar al lui Andrew Jackson. Cu prestigiul pe care îl avea, doar Roosevelt putea garanta continuarea "drumului american". Alegerea sa a contribuit la salvarea democraţiei, cea care astăzi, fără menajamente, este pusă sub semnul întrebării peste tot în lume.

Astăzi, după ce al 22-lea amendament la Constituţia SUA a fost adoptat în 1951, nu mai este posibilă o a treia candidatură a lui Barack Obama, aşa că singura care ar putea garanta continuitatea politicilor externe americane din secolul trecut ar fi Hillary Clinton, aşa cum pe plan social ar putea continua seria de reforme sociale începute sub administraţia Obama. În schimb, Donald Trump ar încerca schimbarea radicală a întregii politici americane. Dacă Hillary Clinton preşedintă ar fi confruntată cu o opoziţie a aleşilor republicani (dacă aceştia reuşesc să îşi conserve, ceea ce nu pare atât de sigur, majoritatea în Senat) în politicile interne, acelaşi lucru nu ar fi posibil în politica externă. Însă, dacă Donald Trump ar câştiga alegerile prezidenţiale, America va fi confruntată cu tulburări politice şi sociale care o vor pune în imposibilitatea de a mai influenţa politica mondială.

De fapt, de coerenţa alegătorilor americani de pe 8 noiembrie depinde dacă America va mai fi sau nu o putere mondială. Căci, în paralel cu campania pentru alegerile prezidenţiale, o altă campanie, cea pentru alegerea unei treimi din membrii Senatului american, este la fel de dramatică. Dacă republicanii fac totul pentru a-şi conserva majoritatea în Senat, democraţii par a avea destule şanse să o recâştige. Asta ar oferi doamnei Clinton o marjă de manevră mai mare. Căci fără o majoritate în Senat, Hillary Clinton va avea dificultăţi greu de surmontat, mai ales în condiţiile strategiei de delegitimare pe care James Comey, directorul republican al FBI, le-a demarat odată cu redeschiderea cu doar zece zile înaintea scrutinului a investigaţiei privind celebrele emailuri. Pe de altă parte, în ipoteza vehiculată de unii experţi, dacă Hillary Clinton va fi aleasă preşedinte doar cu votul electorilor, dar fără cel popular, şi nici nu va avea majoritatea în Senat, nu va avea un debut de mandat complicat. Fără o majoritate necesară, politica americană va intra în impas.