Mesajul politic

Nu era nevoie, neapărat, de un ajutor suplimentar. Iarna ne luase oricum prin surprindere şi pe nepregătite, tocmai la cumpăna trecerii de la un guvern la altul. Drumurile ţării erau şi aşa impracticabile; centralele termice megeau planificat pe avarie, erau în reparaţii sau funcţionau, din precauţie, doar cu o jumătate din capacitate, să nu se spargă şi restul de conducte; căile ferate încă mai aveau de parcurs veacul de modernizări şi reforme care să le descopere soluţia încălzirii vagoanelor pe timp de iarnă şi să le clarifice misterul normelor europene de igienă în trans­porturile de călători etc. Nu mai era nevoie, zic, de o criză a gazelor ca să băgăm de seamă că suntem o ţară în care improvizaţia bine fundamentată pe incompetenţă, în administraţie, este singura formulă de guvernare cunoscută politicienilor cu care se întîmplă să fim contemporani. De aceea, la cea mai mică fluctuaţie de parametri ai mediului, fie că este cel natural sau cel politic, ne prăbuşim imediat în situaţie de necesitate, de urgenţă, de avarie sau cum se mai numeşte ea.

În aceste condiţii, este, desigur, greu să te concentrezi pe mesajul politic al crizei declanşate ostentativ de Vladimir Putin. Spun ostentaţie, pentru că este suficient să priveşti imaginile şi să te întrebi: ce nevoie avea premierul Putin să se lase filmat la o masă de "discuţii" cu preşedintele Gazprom, iar din întrea­ga conversaţie să se audă doar întrebarea privind situaţia transporturilor prin Ucraina, plus ordinul expres de încetare a furnizării de gaze pe magistralele respective? Răspunsul este unul singur: Vladimir Putin avea de transmis un mesaj politic!

În realitate, nu doar unul, ci mai multe, pentru diferiţi destinatari.

Pentru conducerea de la Kiev decodificat, mesajul spune: "Să nu cumva să credeţi că avantajul de-a fi intermendiari între resursele noastre şi Europa este absolut şi nici să nu vă bazaţi cine ştie ce pe sprijinul de la Bruxelles. La o adică, în faţa măsurilor de forţă, Europa nu poate decît să-şi exprime îngrijorări diplomatico-protocolare şi să-şi mai pună o haină pe ea. Dacă-i mai dăm şi o sută de lei la salariu, tace mîlc pînă la viitorul congres al PCUS". Celălalt mesaj pentru Kiev era, ceva mai personal. "Să nu-şi închipuie cineva, oricine ar fi acela, că Moscova este dispusă să recunoască alte raporturi cu Kievul, decît cele de mult stabilite, de vasalitate. Negociem, dar pentru a impune soluţia noastră, iar egalitatea în drepturi este un principiu de drept internaţional sublim, doar că în relaţiile dintre noi nu se va aplica niciodată. Noi suntem şi vom fi mult, mult mai egali, ca voi! Iar dacă tot vreţi să cîştigaţi ceva parale, subtilizînd o cotă din gazele noastre, care circulă pe conductele voastre, atunci aveţi măcar decenţa şi nu mai faceţi atîta caz de principii."

Pentru Europa celor mici, mesajul este de-a dreptul crud. "Noi putem uita de voi: o zi, două, o săptămînă, la nevoie un an, o sută! Voi nu puteţi uita de noi, nici măcar cîteva ore!"

Pentru Europa celor cu pretenţii politice, vezi Franţa, mesajul este ceva mai nuanţat: "Nu Europa negociază cu noi, agenda energetică, ci noi negociem cu Europa, în termenii pe care-i stabilim noi, cînd vrem noi. Cine nu înţelege termenii acestei "inegalităţi" matematico-politice, n-are decît să-şi caute alt partener în marele spaţiu estic. Iar dacă n-aţi băgat de seamă, problema vos­tră este că de la Prut pînă la Vladivostok, tot de noi o să daţi."

Ar mai fi un mesaj şi pentru administraţia care se pregăteşte de ins­talare la Casa Albă: "Don"t mess with us! Spre deosebire de voi, cînd ne apucăm să creăm o criză, noi ştim să o gestionăm şi să stoarcem din ea toate avantajele economice şi politice, fără să ne coste aproape nimic."

Dacă toate acestea nu vi s-au părut evidente de prima dată, vă rog doar să revedeţi imaginile difuzate de marile canale de ştiri, înfăţişîndu-l pe Vladimir Putin, chemînd la ordin pe baştanul Gazprom.

Desigur, cineva ar putea să se întrebe: Şi la ce ne foloseşte nouă să ştim toate astea? Ce putem să facem noi, dacă pe conducte, în loc de moleculele inflamabilului gaz natural, circulă doar cele de aer bine ozonat? Aparent, nimic în plus! Acesta pare un caz clasic în care propoziţia "ştiinţă = putere" nu este adevărată. Este, îndrăznesc să zic. Pentru că România are acum ocazia şi motivele evidente de-a dezvolta un program energetic naţional alternativ. Există fonduri internaţionale interesate să susţină o asemenea evoluţie a Româ­niei, iar impactul economic intern ar fi echivalentul unui mini-plan anticriză, cît se poate de eficient.

Desigur, pentru asta ar trebui să avem: Politică, Guvernare şi Administraţie care să vadă de interesele societăţii şi ale statului numit Româ­nia. Toate cu litere mari!