English
Scandalul Depardieu a atras atenţia nu doar asupra strategiei evazioniste a aşa numiţilor exilaţi fiscali, nu doar asupra unei stări de spirit privind spaţiul public, ci şi a modului în care se manifestă simbolic "capitalismul". Iar în sensul rândurilor de faţă, capitalismul nu defineşte un mecanism economic - pentru aceasta este suficientă noţiunea economiei de piaţă - ci un etos. Iar forma pe care o ia astăzi acest "capitalism" este mai degrabă a unei "societăţi de piaţă" în care relaţiile interumane se reduc doar la latura lor economică. În acest "capitalism", valoarea individului este dată de suma de bani pe care o posedă (venituri, salariu etc.) şi nu de calităţile sale umane.
În acest context, scandalul Depardieu i-a oferit Rusiei, mereu criticată în UE pentru lipsa democraţiei şi oprimarea opoziţiei critice, o bună oportunitate de PR, dar şi de promovare a unui mesaj nu doar antieuropean, ci şi antisocial. Aşa că după ce în epoca sovietică a experimentat "socialismul real", acum Rusia pune în aplicare "capitalismul real". Ca şi China, de altfel, care promovează un capitalism de stat pe care ideologia maoistă garnisită cu ceva marxism şi confucianism nu-l mai poate camufla. Cum se face că tocmai fostele ţări socialiste au devenit atât de "capitaliste"? Scandalul Depardieu ilustrează foarte bine această schimbare de atitudine pornind de la cazul unui actor care trece de la susţinerea revendicărilor "şaizecioptiste" la mitterrandism, pentru a deveni apoi sarkozist şi, iată, putinist. Iar această tendinţă nu este rezultatul unui itinerariu ideologic aparte, ci al unei schimbări induse cu metodă. Un bun exemplu al efortului ideologic care a dus la schimbarea de perspectivă: emisiunea Vive la Crise! de la Antenne 2 (actuala France 2), moderată de Yves Montand, care începea în februarie 1984. Emisiunea, moderată de un fost simpatizant comunist, introducea publicul francez, printr-o strategie care miza pe forţa de persuasiune a divertismentului, tematica sfârşitului ideologiilor, a prăbuşirii statului social, introducând cultul întreprinderii private. Francezii erau invitaţi să renunţe la statul social pentru o cură de rigoare.
În Franţa, şi atunci, ca şi astăzi, tot socialiştii se aflau la guvernare. Era perioada în care se puneau bazele "consensului de la Paris" pe care îl releva într-un studiu din 2005 Rawi Abdela, profesor de politică economică la Harvard, şi prin care acesta demonstra că tema dereglementării şi a reformării statului social a fost impusă în occident de stânga mitterrandistă şi nu de mult mai cunoscutul "consens de la Washington". Iar unii dintre liderii francezi actuali, precum François Hollande, în acea perioadă îşi începeau cariera. Departe de a fi un "comunist", Hollande este un continuator al acestei tendinţe. E ceea ce stânga franceză nesocialistă îi şi reproşează. În acest context, impozitarea marilor averi nu era decât o metaforă etică, nu un program economic. Dar pentru Depardieu, ca şi pentru mulţi alţii, aceste subtilităţi sunt greu de înţeles.
Iar actorul care l-a încarnat pe Obelix s-a folosit de această "oportunitate" pentru a epata şi a face din cazul său un început de Tea Party Movement á la française. Presa franceză remarca în aceste săptămâni că Gérard Depardieu devine un caz emblematic în istoria republicii franceze căci, pentru prima dată, opinia publică a fost tentată să treacă pe un plan secundar ideea fondatoare a solidarităţii. Înainte de Crăciun, pe 20 decembrie, când Depardieu doar părăsea Franţa pentru Belgia, Le Figaro, un ziar de dreapta, publica un sondaj care arăta că marea majoritate a francezilor refuzau să îl blameze pentru exilul său fiscal (40% "înţelegeau", faţă de 35% care erau "şocaţi"), pentru ca trei săptămâni mai târziu, pe 12 ianuarie, un sondaj realizat pentru Canal+ să arate că 63% dintre francezi considerau că actorul a "greşit" când a renunţat la cetăţenia franceză pentru cea rusă, iar 57% aveau o părere "proastă" şi "foarte proastă" despre actor ca urmare a aventurii sale ruseşti.
Faptul că Obelix s-a rătăcit prin ţara "capitalismului real" este efectul refacerii "hărţii" şi reperelor ideologice de către neoliberalismul dominant al ultimelor trei decenii. Acţiunea lui Depardieu este mai mult decât un fapt divers. Dar, dacă Depardieu a ales Rusia lui Putin, să înţelegem că alţii vor alege să aducă spiritul şi practicile acesteia în ţările noastre?
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. chestiunea este simpla domnule Parvulescu,
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 21.01.2013, 00:48)
zilele trecute am participat impreuna cu inca o persoana la un simpozion despre moral si piete. Ideea principala era ca pietele sunt cauzatoare de imoralitate. Dorind sa mai pun un pic de gaz in foc am intrebat ce parere are doamna de peste ocean de acel 25% pe care fostul CEO Deutsche Bank l-a dat ca fiind de urmat in anul 2006 in ceea ce priveste Return on Equity. Nu o sa va vina sa credeti, dar pe langa faptul ca nu a putut sa-mi dea un raspuns concret, nici nu prea era sigura ce inseamna aceasta ROE. Si atunci stau si ma intreb cat este de informata societatea despre ceea ce este bine sau nu, moral sau imoral. Ne comportam pur si simplu ca o turma care la aflarea unei vesti o ia intr-o parte sau alta. Ne simtim ofuscati ca unii sunt pro sau contra Depardieu Behaviour. Care este pana la urma telul care il urmam? Dorim sa imbratisam o ideologie de dragul ei sau al lucrurilor benefice care le poate avea pentru om in mediul in care isi desfasoara activitatea. Suntem liberi cugetatori acum si cum reusim sa traducem acest lucru in imbunatatirea nivelului nostru de trai? Ne bucuram atunci cand firme de explorare resurse naturale, banci s.a.m.d. declara ca le merg bine, obtin profituri, sau apartin inca statului si de aceea au un management neproductiv, sunt in continuare in tranzitie si conform domnului ministru se va termina cand nu vom mai avea ce pune pe galantar. Este cumva aceasta lumjna de la capatul tunelului. In seara de duminica la cea mai ratata televiziune triplu A am cunoscut un om care a plecat in Algeria "pentru a face ceea ce-i place", care a avut sansa de a se situa pe partea celor care viata le-a mai dat inca o sansa pentru a intelege ca fiecare dintre noi suntem datori cu o inviere si nu cu un faliment cum spun anumiti domni in cartile lor. Numele acelui domn se gasea in urma cu 3 ani inca pe statele de plata ale unei unitati industriale care a fost abandonata pentru ca orasul respectiv nu avea deschidere la mare conform CEO al firmei mama, marele concern care se ingrijeste ca Romania sa creasca prin bun simt. De ce acesti minunati oameni, care fara indoiala sunt cautati pentru calitatile lor profesionale isi pot gasi satisfactia profesionala doar in afara granitelor tarii. Ce am pierdut noi de mai mult de doua decenii de libertate din vedere pentru a ne trimite oamenii sa pribegeasca pentru a nu se simti straini in tara lor? Iata ce scriam in data de 05.03.2012 intr-un jurnal care se interesa de soarta acelor oameni minunati "Amanare decizie existenta ajutor de stat - contrara intereselor UE (de Virgil Bestea - 05/03/2012 12:21)
Neluarea unei decizii asupra deschiderii procedurii de verificare a faptului ca imprumuturile dorite ar fi ajutor de stat nu fac decat sa tergiverseze procesul de solutionare a starii de incertitudine a combinatului, a scaderii pietei de desfacere, a migrarii fortei de munca calificata din Romania, a cresterii cheltuielilor sociale cu ajutorul de somaj si cel pentru protectie sociala, a scaderii populatiei active platitoare de impozite si astfel in ansamblu deteriorarea situatiei macroeconomice a judetului Valcea si prin extrapolare a intregii tari. Acestea vor fi motive suficiente pentru respingerea pactului fiscal european, a avantajelor pe care UE le-ar putea aduce prin integrarea in spatiul monedei unice si astfel naruirea tuturor sperantelor intr-o viata mai buna. Fara a constientiza ca fiecare entitate de la stat pana la hedge fond are de aparat propriile interese si cu cat mesajele acestora vor fi insuficient "traduse" intr-un limbaj pe intelesul populatiei nu vom putea obtine efectele benefice pe care UE le-a adus si pe care iata cu o atitudine de complezenta si de resemnare mioritica nu le putem observa decat drept nocive si iluzorii. Ar trebui sa luam exemplul echipei de handbal si sa spunem ca a invinge intr-o competitie nu este doar o datorie catre noi insine pentru a ne fi mai bine din punct de vedere material, ci si fata de cei de la care am invatat ce inseamna demnitatea si carora ar trebui sa le respectam virtutiile care ne-au fost date sa le mostenim." Pe atunci inca nu-l cunoasteam pe acest domn care a continuat sa lupte doar pentru el si familia lui. Poate intr-o zi vom intelege ca incercand sa facem profesional ceea ce ne place noua nu va insemna in acelasi timp sa renuntam la tara noastra doar pentru ca niste mate goale coate fripte ar fi de parere ca Romania este tara celor care nu sunt in stare sa conjuge verbele decat la modul imperfect pentru a rezona cu cei care spun ca le vor binele...