Ajunşi la conducerea statului român în 1996, prin votul românilor care visau la "marea schimbare", adică la izgonirea feseniştilor de la putere, urmaşii lui Maniu şi Mihalache, mulţi dintre ei cu ani mulţi petrecuţi prin puşcării, au crezut că a venit timpul ca românii să afle ce a fost şi ce a făcut securitatea comunistă. Au conceput şi au pus în faţa colegilor lor parlamentari legea deconspirării securităţii. Şi-au dat seama, repede, că cei mai mulţi dintre mai tinerii lor colegi, îmbrăcaţi în haine ţărăniste, liberale şi democrate, erau tocmai cei care trebuiau deconspiraţi. Aşa s-a ajuns la adoptarea unei legi prin care haitele de politicieni se şantajează unele pe altele, după cum sunt la putere sau în opoziţie şi sunt puşi la stâlpul ruşinii nişte amărâţi de turnători. Foarte puţini. Cei care se trezesc aruncând vorbe neplăcute la adresa deţinătorilor dosarelor. Suficiente cazuri, însă, şi prezentate cu mult zgomot şi multă culoare de mass-media, pentru a deturna atenţia maselor de la marile hoţii prin care suntem jefuiţi şi batjocoriţi necontenit de aproape două decenii.
Mai este un pic şi se fac doi ani de când parlamentarii portocalii se chinuie să nască o nouă lege ... demascatoare. De data aceasta este vorba despre crearea unei aşa-zise agenţii de integritate.
Mama acestei noi creaturi politice, fosta ministresă a justiţiei, a strigat în toate zările, inclusiv la Bruxelles, că odată cu intrarea în vigoare a noii legi nu vom mai avea decât demnitari integri, curaţi ca lumina zilei, că-i vom cunoaşte pe toţi politicienii care nu şi-au declarat complet averile, care s-au îmbogăţit încălcând legea, ş.a.m.d. Nu ştiu dacă doamna Macovei chiar a crezut că va obţine aprobarea unei legi care să aibă consecinţele pe care ni le promitea nouă. Sigur este că parlamentarii au dat-o afară din palatul justiţiei. Nu şi pruncul, adică legea agenţiei de integritate.
Cu ani în urmă, parlamentarii noştri,aceiaşi atunci ca şi acum, au adoptat legea deconspirării securităţii pentru că o făcuseră şi celelalte ţări foste comuniste. Cu precizarea că legea noastră n-a deconspirat nici un securist. Acum trebuie să adoptăm o lege a deconspirării guvernanţilor hoţi şi corupţi pentru că şi celelalte ţări ale Uniunii Europene au astfel de legi. Am toate motivele să nu cred că prin adoptarea noii legi va ajunge după gratii, sau fără avere, vreunul din marii profitori ai "reformei" economice din ultimele două decenii.
În democraţie, legile, normal, se adoptă cu majoritatea celor ce votează. Majoritatea parlamentului care a votat legea deconspirării securităţii era formată din securişti şi/sau nomenclaturişti. Ei nu puteau vota decât o lege care să nu-i deconspire. Este majoritatea actualului parlament formată din oameni care s-au îmbogăţit muncind, creând avuţie, sau din oameni care s-au îmbogăţit însuşindu-şi avuţia creată de poporul român până în 1989, îmbogăţire făcută cu ajutorul legilor "reformei" şi "privatizării"?
Eu unul nu-mi fac nici o iluzie. Pentru cei creduli, dacă or mai exista, îi invit să reţină reacţia lui Georgy Frunda la propunerea actualului ministru al justiţiei de a se legifera confiscarea averilor nejustificate, prin hotărâre judecătorească, la propunerea inspectorilor "de integritate". "Confiscarea averii e echivalentă cu pedeapsa cu moartea, a tunat domnul senator. În traducere liberă, aserţiunea domnului Frunda ar însemna că am putea legifera confiscarea averii numai dacă am legifera şi pedeapsa cu moartea. Reacţia senatorului udemerist, deloc singulară, mă asigură că legea privind agenţia de integritate va fi adoptată într-o formă care nu îi va împiedica pe guvernanţi să se îmbogăţească, în continuare, prin jefuirea capitalului de stat şi a banilor publici. Mă întreb, totuşi, dacă ar fi fost legiferată pedeapsa cu moartea pentru trădare şi pentru subminarea şi jefuirea economiei naţionale, ar mai fi avut loc crima numită "privatizare"?