PLASAMENTE ALTERNATIVE Grigorescu, Ţuculescu, Isărescu

În duminica de Florii, la Alis s-a dat un Grigorescu de un miliard şi 50 de milioane de lei. Este un ciobănaş care se iţeşte din iarba înaltă, în stilul uşor de recunoscut al marelui maestru. Pictura a fost oferită cu 358,550 milioane de lei, dar cu un preţ de adjudecare triplu, intră direct în topul primelor zece vînzări ale casei, un clasament, de altfel, plin de Grigoreşti. Cu devalorizarea aceasta a dolarului, deşi preţul în lei, mai exact în milioane de lei, este mai mic decît unele înregistrate de-a lungul timpului, cel în dolari ajunge să fie mai mare. Oricum, cu vreo 37.500 de dolari, la cît am calculat noi 1,050 miliarde de lei, lucrarea intră direct pe poziţia 6 într-un Top Ten în care doar un Tonitza şi un Andreescu mai au loc, e drept, amîndouă lucrările înaintea "Ciobănaşului".

Regele neîncoronat şi necontestat al licitaţiilor de artă din România este o "Fată culcată în iarbă", vîndute cu exact 68.258 dolari, pe 9 noiembrie 2003. Următorul Grigorescu este un alt ciobănaş, într-un mediu mai puţin verde, dar tot într-o atitudine relaxată. Pictura a fost vîndută pe 26 august 2001 cu ceea ce însemnau atunci 50.505 dolari. Pînă la ciobănaşul zilelor noastre mai avem de-a face cu o "Fată cu cobiliţă", pictură de dimensiuni mai degrabă mari, adjudecată acum cinci ani cu 41.667 dolari. Carele cu boi, care l-au făcut celebru pe Nicolae Grigorescu, apar după ciobănaşi şi fete în ipostaze campestre. Cel mai scump dintre ele este pictat pe lemn şi a fost vîndut acum un an şi trei zile cu preţul de ofertă de 1.196.000 de lei dar, cum dolarul era vreo 33.000 de lei, acel preţ în moneda americană dădea doar 35.385 dolari. Iată cum este influenţată piaţa de artă de evoluţiile valutare, într-un exemplu clar, recent şi elocvent, punînd în lumină acest enigmatic şi imprevizibil "factor Isărescu", unde factor nu este poştaşul, ci un fenomen care apare, acţionează şi este reales la fiecare 7 ani. O constantă a acestor picturi, pe lîngă numele autorului, Nicolae Grigorescu, este menţiunea de catalog conform căreia autenticitatea picturii este "confirmată de Istoricul de Artă Remus Niculescu".

Al doilea preţ al ultimei, de fapt celei mai recente, licitaţii Alis vine la jumătatea celui reuşit de "Cioban în iarbă" de Grigorescu, dar şi acesta este o creştere a celui de pornire. "Piaţa la Turnu-Severin" de Dumitru Ghiaţă, avînd pe verso menţiunea prezenţei sale în Salonul oficial din 1947, a fost oferită cu 177,5 milioane de lei şi a fost vîndută cu 575. Este, fără îndoială, cel mai bun preţ obţinut de o pictură de Dumitru Ghiaţă la o licitaţie, cel puţin în ultimii ani, dar şi cea mai bună ofertă, celelalte fiind rare şi trecînd cu greu de suta de milioane.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre Jean Cheller, un nume tot mai prezent în cronicile noas-tre, dar şi în licitaţii. Culmea este că un simplu studiu statistic ne arată că nici înainte nu era aşa de rar, ba chiar nici preţurile nu erau mici, dar şi prezenţa şi performanţa au început să sară în ochi o dată cu celebra vînzare din noiembrie trecut. Atunci, "Ulcele cu flori", semnat în dreapta jos de Jean Cheller, a plecat de la 58,855 milioane şi nu s-a oprit decît la 475. Acum s-a vîndut tot "Ulcele cu flori", dar nu este vorba de aceeaşi lucrare, ci doar de o lipsă de imaginaţie în botezarea picturilor, şi nu neapărat a autorului, cît a urmaşilor săi, proprietarii sau organizatorii de licitaţii. "Ulcele cu flori", deci, de această dată mai multe ulcele decît flori, a pornit de la un preţ mai mare decît omonima sa de toamnă, 88,750 de milioane, acum, şi s-a dus mai departe, la 550.

În cazul ofertei semnate de Ţuculescu, florile domină, şi ulcica, una singură, este un vas. "Vas cu flori" a pictorului-doctor a fost oferită cu 202 milioane şi s-a vîndut cu 300. Normal ar fi fost ca preţurile atinse de ofertele anterioare, de Dumitru Ghiaţă şi Jean Cheller, să revină unei lucrări de un artist care apare foarte rar în licitaţii, numai că această pictură de Ţuculescu are foarte puţin din stilul care l-a impus, din respiraţia totemică a creaţiei sale. Pînă şi semnătura este una clasică, seamănă cu cea a lui Grigorescu, iar pictura, fiind realizată în 1941, nici că anunţă marile viziuni ale lui Ţuculescu nu se prea poate susţine.

Continuînd înjumătăţirea pre-ţurilor, cum am cam mers pînă acum, ajungem la o "Ţăranca" de Rudolf Schwei-tzer-Cumpăna, vîndută cu 150 de milioane, jumătate din cele 300 reuşite de Ţuculescu anterior, dar mult peste 90 de milioa-ne, cît s-au cerut în deschidere. În aceeaşi şedinţă s-a vîndut un portret de bătrîn de Schweitzer-Cumpăna care ar fi putut figura în orice tratat, la lecţia de "cărbune". Oferit cu 3,3 milioane, micuţul petec de hîrtie mînjit cu măiestrie cu căneală a fost vîndut cu 9 milioane de lei. Imediat după el s-a dat o altă ofertă care demonstrează ce poa-te face, cu cărbunele pe hîrtie, o mînă dibace. O "Ţărancă" de Samuel Mutzner, mai tînără decît a lui Schweitzer-Cum-păna, a fost propusă cu 5,8 milioane şi s-a vîndut cu 10.

Revenind la cursul sutelor de milioane, trecem la o extrem de romantică imagine de primăvară, cu pomi înfloriţi şi o yolă pe un lac, de fapt un văsuleţ pe mare, pentru că scena se numeşte "Balcic" şi este semnată, mare şi clar, Kimon Loghi. Pictura în ulei pe carton, de 45 pe 54, a fost propusă cu 45 de milioane şi s-a vîndut cu 135, prin apropierea celor 150 ale anteriorului Schweitzer-Cumpăna. La fix 100 de milioane a ajuns, undeva spre sfîrşitul licitaţiei, un lemn de dimensiuni mici, dar pictat pe ambele feţe de Nicolae Vermont cu două chipuri feminine triste, chinuite de o viaţă grea pe care nu reuşesc să o înţeleagă. "Ţigancă" şi "Maternitate" au ajuns în licitaţie cu 30 de milioane şi au plecat cu ceva mai mult decît triplul.

Pînă la urmă, merită să coborîm din sfera ameţitoare a preţurilor înalte şi la categoria "sub suta de milioane", din care, stupoare, au provenit multe dintre vedetele licitaţiei Alis din duminica Floriilor. Mai exact, în afară de picturile lui Grigorescu şi Ţuculescu, toate celelalte au urcat la sutele de milioane venind de sub simpla sută. Frumos este că şi vedetele de la secţiunea "o mie de dolari, o mie de euro" au venit de jos, de la 10-17 milioane. "Flori galbene" de Nicolae Enea a fost propusă cu numai 10 milioane şi s-a vîndut cu 38. Tot cu atîta s-a dat "Fată cu chitară" de Ciucurencu, o schiţă în cărbune pentru care se ceruseră iniţial 12 milioane de lei. Ea a fost clar preferată nudului în ulei gen "Zeiţa de la Vidra" sfioasă, pentru care se cereau 220 de milioane, dar a devenit singura ofertă de sute de milioane rămasă neadjudecată. Singurul care i-ar ţine de urît ar fi un apăsător portret de fată cu păpuşă. O scenă de parc multicolor, de enigmaticul, dar atît de prezentul în licitaţii, Doru Gheorghe Ionescu, evaluată la 17 milioane, a ajuns să fie vîndută cu 30. În timp ce o anonimă "Scrisoare", semnată cu mult curaj, dar indescifrabil - cum cine? pictura, dragă! - a fost vîndută în stagnare, cu 28 de milioane, iar un nud feminin, încălţat şi aşezat cam incomod, cu cotul deasupra semnăturii George Catargi, a urcat niţel, de la 24,5 la 27 de milioane de lei. În schimb, un salt important a înregistrat o pictură de un artist care pare să nu piardă nici o licitaţie: Ludovic Bassarab. O scenă extrem de elaborată, deşi de mici dimensiuni, numită "Trecerea prin vad", a fost oferită cu 7 milioane şi s-a dat cu 22, un nivel care ar fi putut deveni, dacă nu s-ar fi schimbat direcţia în care a bătut, astătoamnă, "factorul Isărescu", chiar o mie de dolari.