PLASAMENTE ALTERNATIVE O bijuterie de Crăciun!

La începutul anilor '90 şi al economiei de piaţă în România, mă uimeam într-un magazin cu de toate, undeva pe lângă Biserica Italiană. Atunci era oricum un talmeş-balmeş, peste tot se vindeau de toate, se vindeau electronice noi lângă cizme puţin folosite, punguliţe cu seminţe şi alune lângă dozatoare cu sucuri din prafuri, celebrele TEC. Acest magazin, însă, încerca ceva specializare, era ceea ce Occidentul numea magazin de antichităţi. Cârcotaş de mic, încă din zorii democraţiei, aveam oarece probleme cu acest nume, fiind un adept al periodizării exacte, nimic din ce se vindea nu venea din vremea Antichităţii istorice, dar aflasem deja termenul occidental şi acceptam calculul. Nu îi puteam opune decât un denaturat anticariat, supravieţuitor în vremurile comuniste, dar dispărut destul de repede în hăţişurile libertăţii concurenţei. Erau multe obiecte frumoase acolo, obiecte pe care mai târziu voi insista să le numesc de colecţie, ca să nu aglomerăm arta. Dar mai era cineva în magazin, o întreţinută, că termenul de model sau asistentă nu apăruse, care vorbea la telefon cu întreţinătorul şi îi spunea cum se spunea atunci la Iubi. Cât mă uitam eu la uleiurile pe cartoane curbate în rame, ea ochise ceva inele de aur cu pietre preţioase. Se pare că obţinuse aprobarea masculului pentru actul comercial, dar probabil omul vroia să afle unde se petrece revelaţia micuţei. "Într-un magazin de ... vechituri", scoate sacul de candoare din puţinul său vocabular. Noroc că m-a luat cu indignare că, dacă mă lovea mai întâi perplexitatea, pierdeam prima etapă a privatizării prin cupoane, fenomenul economic al timpului respectiv.

Pentru respectiva decorativă persoană o fi fost luna cadourilor, cert este că nimerise exact unde trebuie şi ochii i se duseseră fix pe bijuterii. Iar eu cu pictura şi cu sculptura şi cu alte nenumărate obiecte greu de categorisit. După mai bine de două decenii vorbim de antichităţi, de obiecte vechi, dar frumoase drept cadoul ideal, mai ales de Crăciun şi Anul Nou. Artmark a ţinut o licitaţie specială de Crăciun, unde pictura şi sculptura nu au pus piciorul. Bijuteriile au avut câştig de cauză, inevitabil, reuşind preţuri demne de semnături de mari pictori. Cel mai mare a fost de 14 mii de euro şi a fost reuşit, desigur, de o bijuterie. Mai exact, de un "splendid inel", de fapt de un inel bestial din aur alb cu diamante albe şi galbene, numai piatra centrală având 2,2 carate.

Cu 2.000 de euro s-a dat un colier de aur cu 96 de lacrimi de smarald şi un pandantiv şi mai mare, înconjurat de diamante. La 1.900 de euro a plecat un colier cu pandantiv din aur, roşu de atâtea rubine, cu sclipiri adevărate de diamante. Un colier ca un colan cu 49 de briliante s-a vândut şi el cu 1.600 de euro. Mai puţin, 1.500 de euro, a costat o pereche de cercei din aur alb, cu safire foarte albastre şi diamante. La 1.400 de euro fiecare, vorbim de o brăţară de aur alb pavată de-a dreptul cu 122 de diamante, de un lanţ de care atârnă o bufniţă, totul din aur cu safire, rubine şi diamante, dar şi de un superb inel, asta spun eu, nu catalogul licitaţiei, din aur alb, cu un topaz marquise în mijloc, frumos anturat cu 14 diamante. Câte 1.200 de euro s-a plătit pentru un inel simpluţ cu un singur diamant în mijloc, un alt inel din aur alb cu diamante şi safire, o brăţară de aur cu cercuri diamantate, o pereche de cercei din aur alb de 18k cu o floricică de rubin înconjurat de diamante, alţi cercei verzi de smaralde, tot cu o pudră de diamante, un colier de aur alb cu 20 de briliante sau un alt colier de aur alb, cu safire de această dată, 53 de safire şi tot atâtea mici diamante. Un inel din aur alb de 14k cu 23 de briliante în coroană a primit o mie de euro. Acelaşi preţ s-a plătit pentru o pereche de butoni din aur, de formă hexagonală, cu diamante şi onix, pentru o pereche de cercei din aur alb, cu topaze London Blue şi diamante sau un set de cercei şi un pandantiv, din aur alb şi galben, lucrate în stilul Belle Epoque. Deşi nu este din aur, ci din argint, un metal mai ieftin decât regele-etalon, o brăţară pentru care se sperau cel mult 400 de euro s-a dus la 1.000 de euro, fiind vorba de un model de-a dreptul popular, realizat din 100 de smaralde şi 20 de ametiste. Ne-am oprit la mia de euro, dar nu puţine au fost preţurile de 900, 700, 600 sau 500 de euro.

Ne smulgem din sclipirile de diamante pentru a merge, la preţuri mult mai mici, la amintirile copilăriei. Din lumea trenuleţelor, se vinde o mini colecţie: un delicios trenuleţ Piko, electric, format dintr-o locomotivă şi 3 vagoane, plus linii, la 140 de euro, un trenuleţ mecanic, din anii '60, locomotivă, vagon cu cărbuni şi două vagoane de pasageri, plus linii, la 120 de euro, şi chiar un afiş de protecţie CFR, plecat de la 50 de euro şi ajuns la destinaţie cu 100 de euro. Şi jocurile, acelea nedigitale, din lemn, placaj şi un pic de metal, s-au dat bine: 150 de euro un labirint din placaj, 110 euro un "croquet de masă" dintre cele două războaie mondiale, 100 de euro un fotbal de masă, pardon, pinball, din anii '70, şi 90 de euro un fel de biliard de jucărie din anii '80. Cu 100 de euro s-a vândut o casetă de construit, de fapt o trusă de corpuri geometrice cu care se chinuiau copii când aşa ceva le aducea Moş Gerilă.

Vânzarea jocurilor pentru copii a fost precedată de adjudecarea, pahar cu pahar, pardon, sticlă cu sticlă, a unui lot de 16 sticle de uiscane, coniace şi un martini, pentru parfum. Cel mai mult, masa a cerut 100 de euro pe un Napoleon din anii '70. Cu 40 de euro, preţul unei sticle de whisky, s-a dat un suport de brad decorat cu ramuri de brad, piesă de fontă. Dar ştiinţa domeniului nu s-a oprit aici şi a inventat ceea ce se numeşte suportul Bülach pentru bradul de Crăciun, din sticlă verde, în care se pune apă, piesă elveţiană din 1930 care are şi cutia originală.

Avem de toate acum, mai ales bijuterii, dar şi băuturi şi suport de brad, poate veni Moşul sau Moşii. Cei adevăraţi, nu cel din argint, atelier italian, cu clopoţel, totul la 200 de euro, sau un altul, cam cu aceleaşi coordonate dar, preţuit doar la 90 de euro, şi altul, mai urât niţel, la 70.