Pînă acum a fost un an bun: Sfîntul Ioan a căzut vinerea şi i-am putut ura pe purtătorii acestui nume, 1 aprilie a căzut tot vinerea şi am pus de o mică glumă, în direct, la rubrica de faţă, şi, iată, în acest an chiar şi Vinerea Mare cade într-o zi de vineri, cînd apare prezenta rubrică, şi asta ne incită să abordăm subiecte pascale. Începem prin a vă ura "Paşte fericit" şi să nu uitaţi să vă înnoiţi şi să vă faceţi cadouri. Iar domeniul artei plastice şi al obiectelor de colecţie oferă spaţii vaste.
Deşi eram obişnuiţi cu o abundenţă de expoziţii cu teme religioase şi oferte ample de icoane, în acest an doar ouăle încondeiate au mai rămas pe baricade în număr semnificativ. O singură expoziţie s-a vernisat acum şi ea este cea de a zecea pe care Mihail Gavril o dăruieşte publicului său în Săptămîna Patimilor, în ultimii 9 ani. Pictor prolific, de mare talent şi meşteşug, Mihail Gavril a avut şansa să se nască în Bucovina mănăstirilor şi a avut ocazia să vadă marile catedrale ale Europei pe care, apoi, le-a desenat pe hîrtie abrazivă, din aceea fină, o manieră inedită dar de mare efect şi dificultate. Şi-a dorit să meargă în Ţara Sfîntă şi a ajuns acolo în octombrie trecut, cu un grup de prieteni de înaltă spiritualitate. Asemenea bunei tradiţii a pictorilor, Mihail Gavril a mers prin Israel cu carnetul de schiţe în mînă, sau în geantă, nu contează prea mult acest amănunt, şi a pus în el idei, imagini, forme şi chiar fond. A venit acasă şi a lucrat, ca un apucat, am spune noi, pentru a ne oferi aceste imagini la întîlnirea de Paşte pe care ne-o propune în mod tradiţional. Nu sînt icoane în expoziţia sa de la etajul "Căminului artei", dar multe dintre aceste imagini ar putea fi, cu foiţă de aur sau lumină care cade în stropi din turlele bisericilor. Dacă ar fi să vorbim corect din punct de vedere al geopoliticii religioase, expoziţia sa este o probă de ecumenism dar de fapt este o dovadă că artistul a înţeles bine spiritul locurilor pe care le-a vizitat, deşi actualitatea îl ascunde sub valuri de sînge şi praf de explozii. În expoziţia lui Mihail Gavril sînt scene din Drumul Crucii, pe care catolicii îl refac în această seară, sînt măslini din Ghetsimani, contemporani cu Iisus cel universal şi etern, sînt scene cu musulmani în bazar şi peisaje cu cupole de moschei, sînt tora si mezuza fără de care nu se poate în civilizaţia iudaică. Toată această prezentare în acuarelă, guaşă, creioane colorate, cariocă, adică orice altceva decît ulei de pictură, nu este forţată, vine natural, ca un preaplin sufletesc al celui ce aduce "Lumina din Ţara Sfîntă".
Peisajele şi scenele din istoria Israelului, sau cum s-a numit această ţară de-a lungul timpului nu abundă în oferta pieţei de artă de la noi. Ceea ce generic se numeşte "iudaică" a încetat să mai fie un succes garantat, deşi preţuri bune şi oferte remarcabile se găsesc din plin. Pînă la urmă, subiectul s-a cam retras la secţiunea "Icoane-obiecte de cult" unde găsim mai multe "naşteri", "Fecioara cu Pruncul", "Iisus binecuvîntînd" şi mai puţine "Răstigniri" şi mai puţine "Puneri în mormînt". Cel mai mare preţ al acestei secţiuni este de 320 de milioane de lei şi a fost obţinut, la 2 mai 2004, pentru "Maica Domnului cu Isus" rugîndu-se să îi scriem corect numele Mîntuitorului, cu doi i, adică Iisus. Luaţi-l cu copy şi paste de aici, dacă altfel nu se poate şi nu mai scăpăm de această pacoste de greşeală. După ce ne-am descărcat de corectură revenim la icoana noas-tră, un ulei pe lemn în riza de argint 875, decorat în repousse, cu 2 safire şi 2 rubine, plus un poanson în chirilică cu numele lui Karl Faberge, celebrul bijutier al ţărilor despre care ştiam că a făcut ouă, nicidecum ferecături icoane. Această icoană a fost vîndută cu 320 de milioane de lei, am mai scris-o, dar preţul de pornire a fost de 8 ori mai mic, 40,8 milioane, mai exact. Ar trebui să urmeze în acest embrion de top o lucrare inedită. Este vorba de o pictură de Nicolae Grigorescu numită "Drumul Crucii", propusă cu 100 de milioane şi vîndută, la 13 iunie 2004, cu 280. Nu este o bucată de frescă dintre cele realizate de pictor, ci un ulei pe mătase lipită pe carton, nesemnat, dar cu ştampila colecţiei C. Angelescu şi, ca orice pictură de Grigorescu vîndută la Alis, cu "autenticitate confirmată de Istoricul de Arta Remus Nicules-cu".
O icoană ideală pentru pictorul cu nume şi prenume de sfinţi mai sus amintit din cauză de expoziţie la "Căminul artei" este "Maica Domnului cu Pruncul şi Sfinţii Mihail şi Gavril". A cumpărat-o, însă, altcineva, la 7 noiembrie trecut, cu 50 de milioane, preţul de ofertă fiind de 31,5. Cu exact 8 luni înainte, la 7 martie, se vînduseră, tot într-o licitaţie Alis, un superb crucifix de argint cu titlul de 875 la mie, gravat mecanic şi cu email colorat, lucrătura ruseas-că din 1896, pe care s-a cerut 12 milioane şi s-a dat 60, dar şi o icoană pe sticlă care a ajuns la 10 milioane de lei prin dublarea preţului de pornire. Cu o lună înaintea acestei vînzări, în februarie, se anticipă sărbătoarea ce are loc 40 de zile după Înviere cu vînzarea, cu 7,1 milioane, a icoanei "Înălţarea şi 12 scene" din a doua jumătate a secolului al XlX-lea.
Şi în 2003 au fost cîteva oferte interesante pentru tema pascală, deşi au apărut la date fără relevanţă. La 23 noiembrie o icoa-nă în ulei pe lemn "Iisus Hristos răstignit şi patru scene" a fost adjudecată cu preţul de pornire, 12 milioane, cam acelaşi cu care s-a dat, la 9 noiembrie, tempera pe sticlă "Iisus Hristos răstignit, Maica Domnului şi Sfîntul Ioan". Şedinţele de vară din 2003, cele din iunie şi iulie, au aparţinut icoanelor pe sticlă de secol XlX de la Nicula: "Sfinţii Împăraţi şi Răstignirea" şi "Punerea în mormînt", ambele pe la vreo 5 milioane de lei. De asemenea, în luna februarie a lui 2003, icoana în tempera pe lemn "Iisus Hristos răstignit şi patru scene" a fost adjudecată în staţionare cu 5 milioane fără 95 de mii de lei, preţ de strigare la care se adaugă taxe, comisioane, accize, dări şi alte pomeni, paradoxal mai numeroase în azi-ul liberal decît în atunci-ul social-democrat.
O temă generoasă pentru subiectul religios creştin este Iisus Hristos în ipostază în care binecuvîntează. O astfel de imagine, realizată în tempera pe lemn Transilvania acum vreo două secole, a fost vîndută cu 60 de milioane, preţ de pornire, în iulie 2004, în timp ce o realizare rusească de secol XlX, cu riza de argint 875 parţial aurită, şi cu cutia originală, a urcat de la 25 la 44 de milioane, la licitaţia din 30 ianuarie din acest an.
Toate acestea sînt realizări, vînzări reuşite, dar şi la capitolul neadjudecări sînt de semnalat piese deosebite, uneori la preţuri şi ele deosebite. În mai, acum un an, o pictură în ulei pe pînză mare, reantualată şi restaurată, atribuită lui Domenico Gargulio sau atelierului său, a fost oferită cu 650 de milioane, ceea ce nici nu era prea mult pentru o aşa lucrare. În schimb, duminica trecută o pictură a plecat de la jumătate din preţul anterior şi mai că l-a dublat, la căderea ciocănelului de licitaţie. Fără mesaj religios dar cu posibil conţinut de odihnă pascală, "Cioban în iarbă", pictura pe ulei semnată în stînga, cu roşu, de Nicolae Grigorescu, a fost propusă cu 358.550.000 de lei şi s-a vîndut cu 1.050.000.000 (un miliard şi cincizeci de milioane, că nu mai vine odată leul nou şi scurt în exprimare). Scena reprezintă un ciobănaş cu faţa estompată, odihnindu-se în iarbă, după ce şi-a vîndut turma sau măcar mieluţii pentru a fi transformaţi în preparate pascale. Nu se vede fum în zare ceea ce înseamnă că nu s-a petrecut vreun grătar prin preajmă, în rest totul e vreme frumoasă şi atmosferă de ieşire de Paşte la iarbă verde, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră.