Băile Govora este una din cele mai bogate staţiuni din Europa în ape iodurate şi bromurate de origine organică. Aflată la 22 de km de Râmnicu Vâlcea, staţiunea se află pe picior de egalitate cu locaţii balneare renumite ca Bains (Franţa), Bad Hall (Austria), Salsomaggiore (Italia), Marianske Lazne (Cehia).
La Govora, principalele atracţii sunt apele minerale sulfuroase, hipertone, ape bicarbonate, sodice, calcice hipone, ape pentru crenoterapie, dar şi climatul continental cu influenţă mediteraneană, umiditate relativ constantă, temperaturi fără valori extreme şi uşoară încărcare cu polenuri.
Hotelierii din Băile Govora consideră că inserarea centrului SPA este de acum o necesitate ca cerinţă a clientului. Mai ales în staţiunea balneară, este nevoie de un mix între tratamentele terapeutice şi serviciile wellness, pentru a răspunde necesităţilor din piaţă.
Dacă până nu de mult turiştii se mulţumeau cu tratamentele balneare, în ultimii ani tot mai mulţi consumatori de servicii wellness au printre preferinţele principale masajele personalizate.
Bazele de tratament se remodernizează în permanenţă prin prisma dotărilor cu echipamente de specialitate.
Un astfel de exemplu este Hotelul Palace care a reuşit să atragă fonduri europene pentru reabilitare şi să integreze un centru SPA.
Totodată, reprezentanţii hotelului Belvedere din Govora au în plan implementarea unui proiect de investiţii pentru extinderea capacităţii bazei existente.
Pe lângă atracţiile specifice Băilor Glovora, turiştii se pot bucura de piscine, saune, jacuzzi, hammam, kneipp, shock duş, piscine cu apă medicinală, masaje şi terapii de relaxare şi centru medical de tratamente.
Vindecarea graţie apelor de la Băile Govora a început în anul 1874, odată cu primele lucrări de foraj. În anul 1887 a fost construit primul stabiliment balnear datorat dr. Zorileanu, pentru ca în anul 1914 să fie inaugurat primul hotel cu bază terapeutică din România, Hotelul Palace.
În staţiunea balneară Govora pot fi tratate afecţiuni respiratorii (persoane expuse la noxe respiratorii, persoane cu frecvente pneumopatii microbiene sau virotice, astmul alergic, bronşitele şi traheobronşitele cronice, bronsiectazia, scleroenfizemul pulmonar; afecţiuni otorinolaringologice (rinosinuzite cronice catarale şi supurate); afecţiuni reumatismale degenerative (spondiloză cervicală, dorsală şi lombară, artroze, poliartroze); afecţiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrită scapulohumerală); afecţiuni post-traumatice (redori articulare post-traumatice, stări după operaţii pe muşchi, articulaţii şi oase, stări după entorse, luxaţii şi fracturi); afecţiuni neurologice periferice centrale (pareze uşoare şi sechele minore după polineuropatii, sechele după poliomielită, sechele tardive după hemipareze şi după parapareze); fecţiuni asociate (ginecologice, endocrine, cardiovasculare, boli profesionale).