Ţiriac

Mi se pare surprinzător şi total nedrept modul cum, în iureşul în care o lume întreagă a luat la răsfoit dosarul Ţiriac jr., a fost lăsat la o parte şi dat uitării tocmai Ţiriac sr. Se vorbeşte despre felul în care preşedintele ţării (din acel moment) a telefonat personal procurorului general pentru a-i atrage atenţia că de data asta e lată şi că trebuie să-şi facă serios datoria. Se vorbeşte despre dispoziţiile pe care, la rîndul lui, procurorul general le-a dat în mare grabă şefului Secţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog, chemat special din concediu. Se vorbeşte despre orele întregi de presiuni consumate pentru a convinge procurorii şi poliţiştii ce instrumentau cazul, să-l lase să plece pe Ţiriac jr. acasă, după ce fusese reţinut la Aeroportul Otopeni, în vederea arestării. Se vorbeşte despre... Dar despre ce şi despre cine nu se vorbeşte în scandalul ăsta? Păi, nu se vorbeşte tocmai despre cel care a declanşat întreaga avalanşă a intervenţiilor: Ţiriac sr. Despre cel care, în străinătate fiind, în clipa în care a aflat că fiul lui are probleme cu oamenii de la Parchet şi de la Poliţie, puşi să-şi facă datoria, s-a suit imediat în primul avion pe care l-a găsit la scară, a aterizat la Bucureşti, s-a dus direct la Palatul Cotroceni şi acolo i-a spus preşedintelui Iliescu în faţă, prezentîndu-i probe clare (că nu era preşedintele atît de naiv să-l creadă doar aşa, pe cuvîntul lui de om de afaceri cinstit) cum că toată povestea este doar o cabală îndreptată împotriva lui, oricînd candidat ipotetic la preşedinţia ţării. Toate astea pentru că sînt oamenii răi în PSD, care se tem de el şi vor să-l oprească cu orice preţ, şi să-l înlăture, şi să compromită şi onoarea şi afacerile lui, şi Ţiriac jr. este doar un copil nevinovat, iar Justiţia trebuie imediat oprită, să nu se supună imixtiunii politicului şi să-l condamne pe nedrept pe cel pe care l-au umflat, după ce i-au strecurat un kilogram de cocaină prin buzunare. O bazaconie? O prostie mare cît carul? Bineînţeles, asta se încearcă să ni se bage pe gît. Nici vorbă de intervenţii. Nici vorbă de probe dispărute de la dosar. Nici vorbă de martori care azi jură că-i albă, după ce doar ieri jurau că-i neagră. Nici vorbă despre vreun păcat al lui Ţiriac jr., despre care oamenii legii probează fără dubiu nu numai că e "dependent de cocaină, ajungînd să consume droguri şi pe capacul WC-urilor din cluburile bucureştene, dar face şi trafic cu droguri".

E de crezut vreun cuvînt din toată aiureala asta?! Eu spun că da. Şi sînt dispus să-mi interzic accesul la orice logică, să cred pînă în pînzele albe în Ţiriac sr. şi să iau intervenţia domniei sale ca pe gestul disperat al unui părinte care a descoperit ameninţarea teribilă ce planează asupra fiului lui. Dar pentru ca să capete un sens credinţa mea şi să mă pot angaja în orice luptă alături de el, fără să mă consider un retardat mintal dus cu preşul, am nevoie ca Ţiriac sr. să prezinte public măcar una din probele cu care şi-a susţinut intervenţia inadmisibilă în faţa preşedintelui Iliescu, prin care a perturbat funcţionarea liberă şi corectă a Justiţiei. Ştiu că nu este simplu ceea ce cer. Dar este singura cale prin care o poate lua înaintea Justiţiei, datoare să-l judece pe Ţiriac sr. pentru gravele prejudicii pe care i le-a adus.

Şi mai ştiu un lucru, în care cred cu toată convingerea: a venit timpul ca ţara asta să se vindece odată pentru totdeauna de clarvăzătorii, de misionarii, de mecenaţii, de toată şleahta de indivizi care, cu buzunarele pline şi întotdeauna la braţul Puterii, oricare a fost ea, au făcut Legea şi au făcut pipi pe Lege în România.