Cine câştigă din oferta publică FP?

Într-o analiză anterioară am demonstrat că răscumpărarea acţiunilor proprii ale FP este o sursă de creştere a profitului, dacă acţiunile cumpărate în vederea anulării sunt achiziţionate sub valoarea nominală şi nu mai reiau argumentaţia. Dar a intervenit o schimbare majoră, urmare a ofertei publice de cumpărare a 600 milioane acţiuni la preţul de 1 leu, egal cu valoarea nominală. Cine şi ce câştigă din asta? Cumpărarea acestor acţiuni nu mai aduce niciun profit, ba chiar necesită o cheltuială. Era necesară oferta şi de ce? Răscumpărarea propriilor acţiuni se face în vederea anulării, ceea ce înseamnă reducerea capitalului social şi creşterea profitului net pe acţiune, care duce la creşterea valorii dividendelor. Înainte de ofertă, FP achiziţionase din piaţă 562.335.501 acţiuni, care au generat un profit brut potenţial de circa 150-175 milioane lei, sau 126 - 147 milioane lei net, în funcţie de media de preţ la care s-au cumpărat. Acest profit, care se înregistrează efectiv în momentul în care acţiunile se anulează, creşte profitul net pe acţiune cu circa 0,01-0,012 lei pe acţiune. Finalizarea programului aprobat anterior, respectiv încă 252,86 milioane acţiuni, va avea un impact mai puţin semnificativ, mai ales că preţul mediu pe piaţă a crescut, în prezent fiind aproape de 0,8 lei. Poate că era mai bine ca oferta în curs de derulare să fi condus la retragerea de pe piaţă a 10% din acţiuni şi să se voteze şi anularea acţiunilor. Sau să se aprobe reducerea capitalului numai pe seama anulării acţiunilor cumpărate.

Revenind la întrebarea iniţială, cine câştigă? În primul rând, lansarea ofertei a determinat o majorare a preţului de piaţă al acţiunilor cu circa 10%. Asta dă posibilitatea celor care au un preţ mediu mult inferior să marcheze profitul. Apoi, sunt cei care, în urma unei legi parşive, au primit acţiuni la media pieţei din primele luni de la tranzacţionare, adică sub 0,6 lei. În ultimul rând este favorabil celor care le-au primit ca despăgubire la valoarea nominală. Acest preţ, cu 25- 30% peste preţul pieţei la momentul lansării, a determinat şi aşteptări neraţionale celor care şi-au închipuit că fac imediat o mare afacere. Desigur, oricine se bucură să cumpere cu 0,75 - 0,80 lei o acţiune şi într-o lună să primească 1 leu. Credulii nu şi-au făcut bine socotelile. Dacă ASF, prin mâna zeului unic Mircea Ursache, nu aproba aberaţia prin care fondul Elliot să subscrie peste 2 miliarde de acţiuni când se pot cumpăra numai 600 milioane, presupunând, cum este normal că toată lumea subscrie, pro rata se puteau vinde numai 5,225% din acţiunile deţinute. Acum, graţie domnului Ursache, se vor accepta la cumpărare circa 4,9 -5%, dacă unii acţionari nu vor fi pe fază. Având în vedere mărimea ofertei, 4-5 zile erau mai mult decât suficiente ca să se poată cumpăra 600 milioane acţiuni. Intervalul de trei săptămâni, plus zilele de dinaintea perioadei de subscriere, din ziua lansării, au contribuit şi contribuie în continuare la menţinerea preţului ridicat, în avantajul cert al speculatorilor care au timp să marcheze profitul.

La adunarea generală din 22 noiembrie se propune şi reducerea capitalului social prin micşorarea valorii nominale a acţiunilor de la 1 leu la 0,95 lei şi restituirea către acţionari a câte 0,05 lei pe acţiune. Măsura este menită să grăbească recuperarea de către cei dezmoşteniţi de regimul comunist a averilor confiscate. Unii analişti s-au grăbit să spună că FP a renunţat la acordarea de dividende şi va face anual reduceri succesive ale capitalului. Părerea mea este că greşesc. Aşa cum am dedus eu, investitorii instituţionali străini, dar şi marii beneficiari ai retrocedărilor doresc o recuperare cât mai rapidă şi vor uza întotdeauna de metoda combinată: dividend cât mai mare şi recuperare din valoarea acţiunii prin reducerea valorii nominale. Ne vom lămuri complet pe 22 noiembrie.