OPINII Averi ilicite, nejustificabile şi nelegitime (Averi bastarde)

Problema marilor averi acumulate în perioada postdecembristă tinde să se aşeze în prim-planul ieşirilor la rampă ale guvernanţilor noştri. Tot mai mulţi politicieni umblă-n gură cu averea, renunţînd la uzata corupţie.

Nu mai puţin de trei proiecte de lege avînd ca obiect aceste averi au fost aruncate în gura presei în ultimele săptămîni. După proiectul de lege al dom-nului Dan Voiculescu privind confiscarea averilor ilicite, a urmat proiectul de lege al dom-nului Sebastian Bodu privind controlul averilor şi impozitarea celor nejustificabile. Pentru a co-n-tracara plîngerea constituţională făcută de domnul Adrian Năstase, care, de-abia acum, în anul 2006, constată că unele prevederi ale Legii 115/1996 (privind declararea şi controlul averilor demnitarilor) nu sînt tocmai constituţionale, doamna Monica Macovei, ministrul justiţiei, aruncă şi domnia sa pe piaţă un proiect de lege privind controlul averilor, în care se străduieşte să clarifice asemănările şi deosebirile care ar exista între averile dobîndite "ilicit" şi cele dobîndite "nejustificat", scopul demersului său fiind acela de a demonstra că ambele categorii de averi incriminate pot fi supuse controlului, fără ca prin acest control să se încalce prevederea constituţională conform căreia caracterul licit al unei averi este prezumat.

Între timp, diferite grupuri de senatori şi deputaţi "iniţiază" noi şi noi "variante" de proiecte de legi, care propun controlul, impozitarea şi/sau confiscarea averilor dobîndite ilicit şi/sau nejustificat. Unul dintre aces-tea este intitulat "proiect de lege privind dovedirea originii proprietăţii", titlu, care, cu siguranţă, l-a făcut, din nou, să agonizeze de rîs pe domnul Miron Mitrea.

De ce această hărmălaie pe problema averilor? De ce acum?

După opinia mea, răspunsul este foarte simplu: de-abia acum, în anul 2006, marea masă a electoratului a înţeles că aşa-zisa privatizare a fost o mare hoţie, prin care guvernanţii şi camarila lor s-au îmbogăţit pe seama devalizării avuţiei trecută în proprietatea statului, dar acumulată din veniturile cetăţenilor. Guvernanţii se tem de venirea zilei în care cetăţenii vor cere să fie des-păgubiţi pentru ceea ce li s-a furat. Din acest motiv ei, guvernanţii, au declanşat actualul tărăboi privind confiscarea şi impozitarea averilor, prin care urmăresc să calmeze eventualele puseuri de revoltă ale celor 6 milioane de familii de români aduse la sapă de lemn.

Situaţia averilor existente în România la începutul anului 2006 se prezintă astfel:

1. Cea mai mare parte a avuţiei productive (capital) - uzine, fabrici, combinate, bănci, spaţii comerciale etc. - acumulate pînă în 1989 a fost trecută în proprietatea străinilor, prin vînzare la preţuri de zeci şi sute de ori mai mici decît valoarea reală a avuţiei transferate. Sumele încasate din aceste vînzări au fost utilizate pentru finanţarea unor cheltuieli curente ale bugetului de stat - salarii, dobînzi, etc. - astfel încît şi statul român şi cetăţenii români au rămas cu praful de pe tobă.

2. O parte mult mai mică, dar substanţială, a avuţiei productive acumulată pînă în 1989 a fost trecută în proprietatea guvernanţilor şi a camarilei lor, în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi urmări ca şi cele ale avuţiei trecute în proprietatea străinilor.

3. Prin sistemul firmelor căpuşă, al licitaţiilor trucate, al contractelor de închiriere şi asociere încheiate între firmele de stat şi cele private, al manipulării pieţelor de capital, al inflaţiei, al dobînzilor, al mitei şi şpăgii, o bună parte din veniturile create de cetăţenii României după 1989 au fost transferate, gratuit, în proprietatea guvernanţilor şi a camarilei acestora, acumulîndu-se şi pe această cale averi considerabile.

Marea majoritate a averilor menţionate mai sus s-a acumulat cu respectarea legii şi ele sînt justificabile, în sensul că proprietarii lor au cumpărat, de la stat, de exemplu, cu 100 de euro, cîştigaţi cu acte în regulă, un teren, sau o construcţie cu o valoare reală de 1.000.000 de euro, sau acţiuni cu valoarea de 1.000.000 de euro. Deci, averea pe care o au acum, de 1.000.000 de euro, este şi licită şi justificabilă.

Adevărata problemă a marilor averi acumulate, în proprietate privată, în România postdecembristă nu este aceea ca sînt ilicite, sau nejustificabile, ci aceea că sunt nelegitime. Sînt nelegitime în dublu sens. Pe de o parte, ele au un caracter bastard, ele nu sînt creaţii ale actualilor lor "părinţi", ale actualilor lor proprietari. Ele au fost create de alţi "părinţi", de cele 6 milioane de familii de români deposedate de propria lor creaţie. Pe de altă parte, aceste averi sînt nelegitime, în sensul că au fost însuşite fără plata preţului cuvenit celui care le-a creat.

Marile averi acumulate în România postdecembristă sînt nu numai nelegitime, injuste. Ele sînt şi nocive. Ele generează o economie oligarhică, parazitară, neconcurenţială, neperformantă. O economie care nu stimulează munca, inovaţia şi economisirea, creaţia de avuţie.

Marile averi postdecembriste s-au acumulat, legal, printr-o inginerie financiară, care a redis-tribuit avuţia şi veniturile din proprietatea celor 6 milioane de familii de români, în proprietatea a cîtorva mii de familii de străini şi români. Acum trebuie pusă în funcţiune, tot legal, o inginerie financiară care să redistribuie veniturile create în economie, astfel încît cele 6 milioane de familii de români să-şi recapete avuţia furată şi să-şi construiască o economie democratică, productivă, concurenţială şi performantă.

Orice altă "variantă" de abordare a problemei marilor averi postdecembriste este pură demagogie.