SUPLIMENTUL PREŢUL SĂNĂTĂŢII/ ADRIAN GRECU, ASOCIAŢIA PRODUCĂTORILOR DE MEDICAMENTE GENERICE DIN ROMÂNIA: "Taxa clawback scoate din piaţă medicamentele accesibile"

Reporter: Cum a evoluat piaţa producătorilor de medicamente în ultimii ani?

Adrian Grecu: Conform Cegedim, în al doilea trimestru al anului 2019 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, piaţa farmaceutică de pres-cripţie a crescut cu aproximativ 10%. Clawbackul a crescut de la 22,18% în trimestrul doi 2018 la 25,21% în aceeaşi perioadă a anului curent, în ciuda creşterii bugetului cu 80 milioane de lei pe trimestru.

Taxa clawback, despre care autorităţile spun că este un instrument moderator al costurilor în sănătate, este de fapt un mecanism injust prin care medicamentele accesibile, cele utilizate de milioane de români, devin nerentabile şi dispar din piaţă.

Bugetul dedicat medicamentelor a fost indexat cu inflaţia aferentă anilor 2013-2017, adică cu 5,28% la 1,595 miliarde de lei pe trimestru, începând cu trimestrul patru al anului 2018. Creşterea cu rata inflaţiei a bugetului destinat medicamentelor nu este suficientă să rezolve problemele producătorilor de medicamente generice din România.

Producătorii de medicamente generice şi biosimilare au nevoie de sprijin din partea autorităţilor, astfel încât medicamentele accesibile să nu fie penalizate prin-tr-un clawback nediferenţiat, care a devenit nesustenabil şi a condus la dispariţia miilor de medicamente accesibile din piaţă.

Reporter: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă producătorii de medicamente din ţara noastră şi care consideraţi că ar putea fi soluţiile pentru acestea?

Adrian Grecu: Taxa clawback a fost introdusă temporar în 2009, ca masură de control a cheltuielilor bugetare, în urma crizei financiare globale care a afectat şi România. Deşi au trecut 10 ani de atunci, taxa a rămas în vigoare, fără a fi modificată baza de calcul (până în decembrie 2018), ceea ce a determinat o fluctuaţie semnificativă, făcând din aceasta cea mai instabilă sarcină fis-cală din România. De exemplu, în trimestrul trei din 2015 până în al doilea trimestru al anului 2019, procentul taxei s-a dublat (12,35%, faţă de 25.21%).

Producătorii de medicamente generice din România sunt exclusiv orientaţi către producţia de medicamente accesibile ca preţ, tocmai aces-te produse fiind cele mai vulnerabile. Creşterea pieţei farmaceutice de prescripţie cu aproximativ 10% în trimestrul doi din 2019 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, conform Cegedim, a fost determinată de consumul de medicamente originale, deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor generice suportând un procent de clawback în creştere, deşi nu au contribuit la creşterea consumului într-o egală măsura cu deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor inovative.

Facilitarea accesului medicamentelor generice şi biosimilare este o soluţie viabilă şi la îndemâ-na autorităţilor pentru a optimiza alocarea bugetară şi creşterea accesului pacienţilor la medicamente.

Taxa clawback, deşi are un impact negativ major asupra producătorilor de medicamente generice, nu este singurul aspect cu impact negativ: recenta implementare a serializării medicamentelor pe bază de prescripţie a determinat fabricile româ-neşti să investească sume importante ce depăşesc 400.000 de euro pentru fiecare linie de ambalare, fără a mai adăuga costurile legate de managementul proiectului, consultanţă, adaptarea sistemelor informatice integrate etc.

Impactul major al clawback-ului a determinat raţionalizări de portofolii, dispariţia unor medicamente din piaţă, o serie de medicamente importante şi accesibile dispărând din piaţă pe criterii de viabilitate financiară. Restructurările de personal făcute în urma imposibilităţii de a acoperi pierderile din produse, ar determina apariţia unor situaţii sociale pe care statul român ar trebui să le gestioneze, în cazul în care mediul privat nu ar putea să absoarbă această masă de angajaţi - 3.500 de angajaţi lucrează astăzi în fabrici româneşti de medicamente, fără a lua în considerare pe cei din industriile conexe (de exemplu furnizori).

Dispariţia din piaţă a medicamentelor accessible poate fi consecinţa unor politici neadecvate privind taxa clawback. Pe lângă consecinţele socio-economice mai sus menţionate, acest aspect ar determina creşterea gradului de dependenţă a României faţă de importurile de medicamente, de obicei cu preţuri crescute faţă de medicamentele care au intrat în dis-continuitate.

Reporter: Care sunt efectele taxei clawback şi cum au fost afectate afacerile producătorilor de medicamente de la implementarea ei şi până în prezent?

Adrian Grecu: Producătorii sunt singurii agenţi din piaţă responsabili pentru plata clawbackului, care este aplicată la preţul care include şi adaosurile de distribuţie şi farmacie. Pentru că adaosurile au o progresie descrescătoare, cu cât un medicament este mai ieftin, cu atât adaosul este mai mare, iar pe măsură ce preţul creşte, adaosul procentual scade, la medicamentele de peste 300 RON fiind efectiv plafonat, iar pentru că plata se face din preţul de producător, rezultă un impact disproporţionat pentru un medicament ieftin.

De exemplu, un clawback al pieţei de 25%:

pentru un medicament cu preţul de până în 25 RON, impactul taxei clawback aplicate la preţul de producător este de 35,34%;

pentru un medicament cu preţul de 300 RON, impactul taxei clawback aplicate la preţul de producător este de 30,8%;

pentru un medicament cu preţul de 10.000 RON, impactul taxei clawback aplicate la preţul de producător este de 25,16%.

În România sunt peste 20 de fabrici de medicamente, în care s-au făcut investiţii de sute de milioane de euro, care produc pentru piaţa locală, dar care nu beneficiază de niciun sprijin din partea autorităţilor.

Cu excepţia Greciei, toate statele membre UE sprijină industria locală de medicamente generice, aceasta din urmă plătind fie deloc, fie un procent de până în 5% pentru clawback/payback. De asemenea, mai toate statele membre, în ideea optimizării bugetare şi a unui acces crescut al pacienţilor la tratamente, încurajează prescrierea de medicamente generice şi biosimilare, ambele medicamente de calitate înaltă, cu siguranţă şi eficacitate identice cu medicamentele originale.

Dacă se doreşte sustenabiliatea medicamentelor generice în Româ-nia, clawback-ul diferenţiat ar trebui să fie una dintre măsurile care trebuie luate imediat în sectorul farmaceutic.

Reporter: Care este stadiul discuţiilor cu autorităţile pentru modificarea taxei clawback?

Adrian Grecu: În toţi aceşti ani, APMGR a comunicat în mod constant, atât cu autorităţile, cât şi cu mass media impactul taxei clawback asupra medicamentelor generice. Există o înţelegere foarte clară a situaţiei, ne blocăm la etapa de legiferare şi implementare a unor măsuri care să menţină medicamentele ieftine în piaţă şi implicit să asigure accesul pacienţilor români la ele.

Reporter: Anul trecut taxa clawback a fost a treia sursă de venit la Fondul de Asigurări Sociale de Sănătate, ridicându-se la o valoare de 2,77miliarde de lei. Ce estimări aveţi pentru anul acesta?

Adrian Grecu: Să sperăm că Guvernul va continua să indexeze bugetul de medicamente cu inflaţia, aşa cum a făcut în trimestrul patru din 2018 şi primul trimestru din 2019. Aş reaminti aici că inflaţia în 2018 conform INS a fost de 4,6%. Dacă Guvernul nu creşte bugetul de medicamente la nivelul nevoii şi a consumului real al pacienţilor români, clawback-ul ar putea ajunge la sfarşitul anului 2019 la 30%.

Reporter: Taxa clawback ameninţă dispariţia de pe piaţa româ-nească a multor medicamente ieftine. Cum încearcă APMGR să combată această problemă?

Adrian Grecu: Dialogăm permanent cu autorităţile şi cu mass media şi explicăm impactul taxei clawback pentru medicamentele generice. Dăm exemple de politici din statele membre ale Uniunii Europene, de cum se obţine optimizarea bugetară în acestea, dar şi cum s-ar putea obţine şi în România astfel de optimizări bugetare.

Reporter: Care a fost evoluţia preţurilor medicamentelor pe piaţa din ţara noastră?

Adrian Grecu: Politica celui mai mic preţ şi taxa clawback au impactat producătorii de medicamente generice, astfel multe medicamente au fost retrase din piaţă devenind nesustenabile.

Reporter: Cum vedeţi accesul pacienţilor români la medicamente, comparativ cu cei ai altor ţări europene?

Adrian Grecu: Comparativ cu statele membre, unde producătorii de medicamente generice şi biosimilare sunt susţinuţi, tocmai pentru că reprezintă soluţii viabile pentru optimizarea bugetară, în România putem spune că accesul medicamentelor generice şi mai ales al biosimilarelor este mai greoi, iar acest fapt este un paradox, pentru că bugetul de medicamente este limitat, iar autorităţile consideră accesul la medicamentele inovative o prioritate, fără a se obţine mai întâi optimizarea bugetară. De exemplu, penetrarea medicamentelor biosimilare la nivel naţional este încă mică, de sub 7%.

Reporter: Care este aportul indus-triei producătoare de medicamente la PIB?

Adrian Grecu: Taxa clawback plătită de către producătorii de medicamente este printre primele surse de venit bugetar.

Reporter: La cât s-a ridicat, anul trecut, valoarea afacerilor producătorilor de medicamente şi ce estimări aveţi pentru anul în curs?

Adrian Grecu: Din punct de vedere valoric, piaţa este într-o continuă creştere, dar acest aspect nu se reflectă şi în cadrul industriei generice, care stagnează.

Reporter: Vă mulţumesc!