Veşti din America, locul prăfuit şi uitat de lume, unde nu se mai întîmplă aproape nimic

Acesta este farmecul lumii în care, nimicul, prostia şi moneda calpă au fost globalizate, odată cu furtul, jaful şi minciuna, o lume care se mişcă după cum bate vîntul şi, mai ales, după cum răsar în prime-time ştirile despre violenţa dezlănţuită în cele mai banale locuri ale cotidianului. Aici unul, dincolo altul, se găseşte în fiecare zi careva dintre dintre zecile, miile, sutele de mii de cetăţeni ai planetei, duşi rău cu capul, nervoşi cu nervii şi supăraţi din cale-afară pe toţi şi pe toate cele ce le stau în jur, să pună mîna pe un pistol, ori pe un obiect tăios, ca să ia gîtul cuiva, ori să producă cîteva zeci de victime într-o explozie, ori mai banal într-o promenadă cu camionul. Politicienii de plastic care ţin astăzi loc de lideri, îşi iau mutre serioase în faţa camerelor de luat vederi şi joacă, alături de cadavre, farsa tragico-greţoasă: "Teroriştii dintre noi". Vorba lui Attali, suntem în plină eră de înflorire a import-exportului de apocalipsă! Mai adăugaţi şi spectacolul inedit cu falsa răpire din serai în care Erdogan este simultan regizor, personaj-victimă, personaj-salvator, pirotehnician şi băiat de pricopseală, bun la toate, în noua casă europeană a lui Putin, prezentată peste tot ca lovitură de stat, în realitate doar lovitura mortală dată statului moştenit de osmanlîi de la Ataturk şi aveţi tabloul complet al ştirilor care acoperă lumea de aproape o lună. Aşa se face că, şi dacă dai cu tunul, nu găseşti o poveste interesantă din America, orice motor de căutare şi orice selecţie de ştiri ai exersa; afli tot ce vrei, mai puţin ce şi dacă se mai întîmplă ceva, totuşi, prin ţara lui Washington.

Ca să punem capăt aceste intolerabile stări de lucruri o să vă povestesc ce ştim şi ce nu ştim la jumătatea procesului electoral care, în cîteva luni va aduce, la Casa Albă, un nou locatar. Acolo este reşedinţa "celui mai puternic om al planetei", atîta vreme cît exersează mandatul de Preşedinte al Statelor Unite. Un lucru este sigur, americanii vor avea de ales între H. Clinton şi D. Trump. Nu o să mai amintesc ce partid reprezintă fiecare, întrucît în aceste alegeri faptul nu va avea nici un fel de relevanţă. O bună parte din baza electorală democrată nu este deloc încîntată să o voteze pe doamna Clinton, iar cea mai mare parte a electoratului republican este pur şi simplu îngrozită de ipoteza că Trump ar putea ajunge şef în Biroul Oval. Aş putea paria că în aceste alegeri "votul încrucişat" va fi dublu, sau mai mare decît media ultimelor cinci alegeri prezidenţiale (undeva între 3-5 %). Este vorba despre cetăţenii care se înscriu oficial în liste ca "democraţi", respectiv "republicani", iar la urne votează candidatul celuilalt partid!!

Ceea ce nu ştiam despre D. Trump la începutul preliminariilor este chiar faptul că va ajunge la linia de sosire a republicanilor, ba chiar, va ajunge primul lăsînd de ruşine orice concurenţă. De departe!!! Traseul lui Trump este, turnat, cel al Lăpuşneanului: "Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră". La început l-au luat în rîs; mai pe urmă au încercat să-l convingă cu binişorul, iară la urmă s-au pus de-a curmzişul, doar-doar îl vor putea opri. N-a fost chip! Miezul campaniei electorale a lui Trump: "Ai să dai sama, doamnă!" De data aceasta nu este vorba de gingaşa şi mîndra Ruxandra, odrasla lui Vodă Petru Rareş, ci de o femeie tăiată mai degrabă din coasta Doamnei Clara: Hilary Clinton. Personificarea perfectă a "androginului politic"! Mai "bărbată" decît muieraticul de bărbată-su şi Obama la un loc, dar, totuşi, suficient de feminină pentru ca detractorii ei să nu scotocească chiar degeaba vechile sertare cu aventuri ale tinereţii, ori chiar ale maturităţii ei. Planul de guvernare al lui Trump? "Capul lui Moţoc vrem!" Unde Moţoc este un personaj colectiv, bună parte din establishmentul care conduce de fapt America, nu atît ca să o ducă undeva anume, cît ca să poată încasa beneficiile, privilegiile şi supra-doza de adrenalină care vin cu pachetul de management! Nu ştim încă finalul, dar dacă D. Trump nu va ajunge, totuşi, la Casa Albă, s-ar putea ca ultimele sale cuvinte memorabile pentru scena politică să fie: "De mă voi scula, pe mulţi am să popesc şi eu!" Ceea ce nu ştim şi s-ar putea să nu aflăm mai ales dacă Trump ajunge la Casa Albă, este: al cui candidat este de fapt? Al GOP-ului, adică al partiduluiu republican, cu siguranţă, NU! Al alternativei, NU! Candidatul alternativei a fost Sanders. Al migranţilor, nu; al clasei de mijloc, nu; al ultra-conservatorilor, nu! Ar putea fi, ca şi în cazul lui Hitler la începutul anilor 1930, cîte puţin din fiecare, un puţin care creşte sub presiunea evenimentelor şi a procesului de rinocerizare a societăţii. Totuşi, America anului 2016 nu este Germania din 1928! Vorbele cele mai rele încearcă să acrediteze eticheta: "Trump, candidatul lui Putin". Lipsa de reacţie faţă de asemenea alegaţii este nu doar uluitoare, ci şi de natură să ridice mari semne de întrebare. Dacă am fi fost în 1980, spre exemplu, o asemenea suspiciune ar fi declanşat cu siguranţă anchete parlamentare speciale, iar şeful FBI-ului ar fi fost adus "la bară" pentru a spune răspicat ce ştie şi ce se află în dosare. Astăzi, e mai degrabă o glumă, pe care chiar şi Trump pare să o considere o glumă bună!

Ce nu ştim încă despre Hilary Clinton? Cam tot ce nu ştiam şi la începutul procesului electoral: dincolo de uriaşele forţe care s-au pus în mişcare pentru susţinerea sa, are sau nu şi o forţă proprie de propulsie, care să se concretizeze electoral!!! Pentru că, dacă nu o are, ori este mult prea mică, nu ar fi de mirare ca America să rateze ocazia istorică de a avea la Casa Albă pentru prima dată, nu o primă doamnă, ci un "prim domn"!

În rest, pentru un moment, America a devenit locul acela unde nu se mai întîmplă mare lucru!