ÎN CIUDA CRIZEI  A crescut exportul de produse metalurgice ale întreprinderilor româneşti

• Interviu cu domnul Victor Dyshlevich, Director General Divizia Est-Europeană a companiei Mechel

Reporter: Recent aţi fost numit în funcţia de Director General al Diviziei Metalurgice Est Europene a companiei Mechel. Care este opinia dvs privind combinatele metalurgice Mechel din România?

Victor Dyshlevich: Toate cele patru combinate metalurgice ale companiei Mechel în România (Mechel Târgovişte, Mechel Câmpia Turzii, Ductil Steel Buzău cu oţelărie în Oţelu Roşu) sunt nişte unităţi moderne de producţie, efective şi viabile. Aceasta s-a dovedit în anul 2008, când toate combinatele au atins nivelul de profitabilitate, şi volumul de producţie a ajuns la un nivel record pentru companie - 1 milion de tone de produse metalurgice. Conform rezultatelor trimestrului III anului 2009, aproape am reuşit să atingem nivelul producţiei anterior crizei, ceea ce este o mare reuşită, avand în vedere scăderea importantă a producţiei în trimestrele I şi II. În trimestrul I al anului 2009, încărcarea capacităţilor combinatului Ductil Steel Buzău s-a micşorat cu 55% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2008, dar, deja în trimestrul II, am reuşit să majorăm producţia, stabilizând-o la nivelul anterior crizei, în trimestrul III al anului 2009 încărcarea capacităţilor a ajuns la 106% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2008. Întreprinderile Mechel Câmpia Turzii şi Mechel Târgovişte au arătat de asemenea o evoluţie pozitivă în ceea ce priveşte încărcarea capacităţilor de producţie, însă acestea s-au rezumat la 60-65% în comparaţie cu nivelul încărcării anterior crizei. Noi continuăm să lucrăm asupra măririi sortimentului de producţie şi intrarea pe pieţe noi - acum Mechel are un contract de procesing, prelucrând ţaglă proprie în profile, pentru care există cerere pe piaţă.

Reporter: Cu ce strategie veniţi în România? Aveţi în plan schimbarea totală a strategiilor de dezvoltare a întreprinderilor "Mechel" în România?

Victor Dyshlevich: Acum problema primordială constă în păstrarea volumului de producţie, asigurarea necesarului volumului de vânzări şi mărirea cotei produselor cu mare valoare adăugată. Ceea ce ţine de strategia dezvoltării întreprinderilor, vom continua acest lucru, deja început. Probabil, eu, ca persoană nouă, voi putea să mă uit la problemele existente ale întreprinderilor dintr-un unghi diferit şi voi putea găsi căile optimale pentru rezolvarea lor. Aceasta ţine de investiţii, modernizare, optimizare, diminuare a costurilor şi aprovizionare cu materii prime.

Reporter: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă întreprinderile grupului în România? Sunt aceste probleme caracteristice pentru tot sectorul metalurgic al ţării?

Victor Dyshlevich: Este indubitabil faptul că problemele cu care s-au confruntat întreprinderile Mechel în România sunt numai reflecţiile unei situaţii foarte grave, în care se află acum tot sectorul metalurgic al ţării. Pentru a înţelege mai bine, vă dau nişte exemple: în primele 9 luni ale anului 2009 producţia de oţel brut s-a micşorat de 2 ori în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2008 - de la 4 milioane tone, până la 1,8 milioane tone de oţel brut. În aceeaşi proporţie s-a diminuat şi producţia produselor lungi - a ajuns la 557 mii tone în primele 9 luni ale anului 2009, de la 1,1 milioane tone în aceeaşi perioadă a anului precedent. O problemă la fel de importantă - lipsa de fier vechi pe piaţa internă. România practic devine un donator de materie primă. Fierul vechi pleacă în afara UE. Combinatele sunt nevoite să funcţioneze cu stocuri minime de fier vechi, ceea ce poate duce la oprirea totală a întreprinderilor cu toate consecinţele negative. Şi încă o problemă foarte serioasă pentru sectorul metalurgic - imposibilitatea de atragere a finanţărilor. Acum, băncile şi organizaţiile financiare nu vor şi le este frică să investească în sectorul metalurgic. Şi aici nu este vorba de finanţarea proiectelor de investiţii de lungă durată pentru diminuarea costurilor de producţie, ceea ce în metalurgie înseamnă modernizarea şi reutilarea tehnică a combinatelor, ci despre banala creditare a activităţilor operaţionale, pentru că în condiţiile actuale de scădere drastică a pieţelor, preţurilor şi volumelor de producţie, metalurgiştii pur şi simplu nu au alte surse de susţinere a întreprinderilor. Conform informaţiilor pe care le avem, practic nicio întreprindere din domeniu nu a primit credite nici de la băncile de stat, nici de la băncile comerciale.

Reporter: Pe fondul crizei, cu cât a scăzut cererea de oţel beton în piaţa locală? La ce alte produse aţi înregistrat scăderi semnificative? Ce măsuri pentru revigorarea funcţionării întreprinderilor au fost luate de către predecesor şi dacă consideraţi că măsurile acestea au avut efect?

Victor Dyshlevich: Fără îndoială, cauza principală a scăderii producţiei este restrângerea drastică a pieţei interne de desfacere a produselor metalurgice; dacă mai devreme a fost estimat că piaţa românească de oţel beton se va diminua în 2009 cu 30% în comparaţie cu 2008, acum este evident, că aceste prognoze au fost prea optimiste - consumul aparent de produse metalurgice în România s-a micşorat în ultimul an, de 2 ori. În primele 9 luni ale anului 2009 consumul aparent de oţel beton a ajuns la 490 mii. tone. Împreună cu concurenţa neloială din partea distribuitorilor din ţările învecinate înteţită în timpul crizei, situaţia pe piaţă a devenit foarte complicată. Pot menţiona că s-a diminuat cererea la oţeluri speciale, ceea ce este la fel legată de scăderea generală a producţiei industriale, inclusiv industria de echipamente şi industria auto, în România şi peste hotare. În ultimul timp eforturi majore au fost făcute pentru diminuarea costurilor, coeficienţilor de consum, scăderea costurilor de producţie prin optimizarea producţiei. De asemenea, din necesitatea corelării cu condiţiile de piaţă, au fost modificate şi preţurile comerciale la produsele noastre. Consider că această decizie a fost luată corect şi, deşi este foarte devreme de a vorbi despre anumite rezultate având în considerare conjunctura pieţii, deja acum putem vorbi despre necesitatea să continuăm mişcarea în direcţia aleasă. Bineînţeles, că multe lucruri vor trebui regândite, probabil vor fi efectuate nişte schimbări.

Reporter: Aveţi planificate investiţii pentru anul următor?

Victor Dyshlevich: Deşi, din cauza crizei economice, programul de investiţii a fost revizuit şi realizarea unor proiecte a fost suspendată temporar, diminuările nu au atins proiectele prioritare. A fost dat în exploatare echipamentul pentru producţia unui produs nou - fibră metalică pentru armarea betonului la combinatul Mechel Câmpia Turzii. Investiţiile în acest proiect au ajuns la 700 mii euro. Acesta este un produs nou care anterior nu se producea. Fibra, ca şi marfă, este un produs relativ tânăr - producţia în masă şi utilizarea fibrei pentru armarea betonului în Europa este de abia la început. Şi Mechel Câmpia Turzii este practic un pioner în România în acest domeniu. Acest produs are avantaje evidente faţă de armătura clasică, ce se foloseşte pe larg în construcţiile din România. Utilizarea fibrei scade înzecit proporţia de oţel în construcţiile de beton, şi tot odată îmbunătăţeşte structura, siguranţa şi durabilitatea acestuia, din cauza unei mai bune repartizări a metalului în structura de beton. Cu lansarea acestui proiect Mechel Câmpia Turzii devine unul dintre puţinii producători al fibrei metalice în România, ceea ce va crea perspective mari de desfacere pe piaţa internă şi externă a construcţiilor.

Reporter: Mechel este un lider pe piaţa de oţel beton în România. Aveţi în plan consolidarea poziţiei de lider sau consideraţi ieşirea treptată din piaţa naţională?

Victor Dyshlevich: Mechel nu planifică ieşirea de pe piaţa Româ-niei, dimpotrivă, compania consolidează poziţiile sale în calitate de producător al mărfii cu mare valoare adăugată, la fel ca şi în sfera de desfacere a produselor metalurgice. În luna martie 2008, în România a fost înfiinţată o nouă companie - filiala reţelei de service şi desfacere a grupului - "Mechel Service Europa". În iulie 2008 compania a dat în exploatare două linii de fasonare oţel beton în Târgovişte şi Câmpia Turzii, volumul investiţiilor a fost peste 2 milioane euro. Acum "Mechel Service Europa" efectuează livrări de oţel beton fasonat destinat construcţiilor consumatorilor finali - companiilor de construcţii. Astfel, companiile din grup se complementează una pe alta şi consolidează poziţiile companiei Mechel în segmente diferite ale pieţei de desfacere. În paralel, compania dezvoltă şi partea de export prin deschiderea filialelor reţelei "Mechel Service" în alte ţări europene.

Reporter: Cum a afectat criza exporturile? Aţi încercat să intraţi pe pieţe noi?

Victor Dyshlevich: După cum arată rezultatele primelor trei trimestre ale anului 2009, a crescut cota exportului de produse metalurgice ale întreprinderilor româneşti: 27% din volumul produselor metalurgice ale combinatului Mechel Târgovişte au fost livrate la export. Pentru comparaţie, în anul trecut acest indicator a fost la nivel de 5%. De asemenea, a crescut semnificativ volumul exportului mărfii cu valoare adăugată mare, cum ar fi sârma şi produse din sârmă. Întreprinderea Mechel Câmpia Turzii în primele 9 luni ale anului 2009 a mărit cota exportului acestor produse cu 50%, Ductil Steel Buzău a livrat la export 40% din producţia de sârma şi produse din sârmă. Destinaţii principale ale exporturilor - ţările învecinate şi ţările din Europa Centrală, dar avem în vizor intrarea în pieţele mai îndepărtate, cum ar fi Africa de Nord şi Orientul Mijlociu.

Reporter: De ce anume are nevoie sectorul metalurgic pentru redresare?

Victor Dyshlevich: Cred că în momentul actual în condiţii de diminuare acută a consumului producţiei întreprinderilor metalurgice, este nevoie de stimularea cererii pentru produse metalurgice prin programele naţionale. Dezvoltarea proiectelor de infrastructură, construcţii de drumuri şi noilor obiective sociale, alături de implementarea principiului de prioritate pentru achiziţia mărfurilor de producţie internă pentru realizarea proiectelor finanţate din fondurile naţionale şi europene - acesta sunt măsuri, care din punct de vedere al nostru, ar putea stimula sectorul metalurgic al ţării. Noi sperăm că Guvernul României va studia mai atent situaţia de pe piaţa metalurgică a ţării şi va lua măsuri corecte pentru remedierea ei.

Reporter: Ce părere aveţi, relaţiile ceva mai reci la nivel politc româno-ruse v-au afectat în vreun fel activitatea?

Victor Dyshlevich: Nu, noi nu am simţit nicio atitudine aparte (negativă sau pozitivă) vis-a-vis de compania noastră pe principiu naţional.

Reporter: Sindicatele din metalurgie şi siderurgie reclamă că Guvernul este dezinteresat de problemele sectorului. Aţi solicitat vreo formă de ajutor de stat?

Victor Dyshlevich: Dezvoltarea proiectelor din infrastructură, construcţia drumurilor şi obiectivelor sociale în condiţiile principiului de prioritate a achiziţionării produselor autohtone pentru proiecte, finanţate din fonduri europene şi naţionale - acestea sunt măsuri, care, după părerea noastră, ar putea să stimuleze sectorul metalurgic al ţării. De asemenea, lucrăm în direcţia obţinerii garanţiilor de stat pentru credite destinate modernizării întreprinderilor româneşti. În 7 ani de activitate în România şi până în momentul de faţă Mechel nu a cerut ajutorul statului Român. Dar acum, în perioada crizei financiare, când toată metalurgia românească se află într-o situaţie grea, Mechel colaborează cu ministere de resort pentru elaborarea măsurilor comune pentru contracararea dificultăţilor din sectorul metalurgic. Dar aici vorbim în mare parte despre susţinerea domeniului metalurgic în general. De asemenea, compania face demersuri pentru a atrage garanţii de stat pentru credite destinate modernizării întreprinderilor Mechel în România.

Reporter: Ce estimări aveţi pentru anul 2010 în privinţa activităţii dumneavoastră în România?

Victor Dyshlevich: Noi sperăm într-o evoluţie pozitivă şi aşteptăm redresarea treptată a pieţelor potenţiale. Criza a fost şi rămâne o încercare serioasă pentru sectorul metalurgic românesc. Aş vrea să menţionez că noi toţi ne aflăm în aceeaşi barcă, şi numai măsuri comune ale guvernului, băncilor, metalurgiştilor vor ţine această barcă pe linie de plutire. Noi intenţionăm să continuăm programele de modernizare şi vom urma strategia dezvoltării întreprinderilor alături de perfecţionarea tehnologiilor şi îmbunătăţirea indicatorilor tehnico-economici. În momentul actual este deja aprobat planul de producţie pentru anul 2010, care presupune creşterea volumului de producţie în comparaţie cu anii precedenţi. Dar aş vrea să mă repet, că realizarea acestor obiective va fi foarte dificilă pentru noi singuri, avem nevoie de soluţii efective la nivel înalt şi măsuri concrete comune pentru realizarea lor.

Reporter: Vă mulţumim pentru interviu!