OPINII Au venit, au văzut, au plecat

Am sub ochi o sumă de date ce se înscriu, toate, în zona neverosimilului. E vorba de oportunităţi, de contracte ratate a căror valoare se ridică la 330 de milioane de euro, alte 300 de milioane, destinaţi iniţial nouă, sînt şi ele gata să-şi ia zborul şi să ajungă în alte ţări. Cei pe care i-am pus pe fugă sînt reprezentanţii unor concerne de prim rang din Franţa, Germania, Japonia, Austria. Din raţiuni pe care numai ei le cunosc, oamenii ăştia s-au arătat dispuşi să ignore brandul inconfundabil al României, de "Regină a corupţiei", şi să treacă peste gravele disfuncţii provocate de un sistem legislativ ce se tot schimbă peste noapte şi au venit să investească, convinşi fiind că pînă şi în haos şi liber-arbitru există limite dincolo de care nu se mai poate trece. Ei, bine, s-au înşelat: cînd e vorba de prostie şi de cîrdăşia în apărarea unor interese de trei parale în România nu există limite!

Japonezii de la "Calsonic Kansei" au pus pe masă 100 de milioane de euro, cu care au vrut să construiască la Craiova o fabrică de subansamble auto, în care să-şi găsească un loc de muncă circa 1.000 de oameni. Construcţia urma să se întindă pe o suprafaţă de 30 de hectare, pămînt pe care Primăria Craiova nu-l are, dar pe care s-a angajat să-l obţină de pe piaţa imobiliară. Mirosind rostul unor "afaceri" cum numai noi sîntem în stare să ne imaginăm, preţul pe bălării cerut japonezilor a sărit direct undeva spre 10 milioane de euro, sumă echivalentă preţului unei suprafeţe similare cumpărate pe Lună, fapt care i-a făcut pe cei de "Calsonic Kansei" să-şi strîngă bagajele şi s-o şteargă imediat.

Nici "Montupet", producătorul francez de componente de aluminiu pentru industria auto, nu se poate lăuda cu o soartă mai blîndă. Investiţia de 120 de milioane euro, care i-ar fi conferit pînă şi regimul de "investitor strategic"! era destinată construcţiei unei fabrici de piese auto, la Cluj, a cărei producţie urma să fie destinată în exclusivitate exportului. Singura datorie a părţii române era punerea la dispoziţie gratuit a terenului. Pentru că autorităţile locale nu au considerat oferta franceză suficient de atrăgătoare, "Montupet" nu a avut altceva de făcut decît să accepte propunerea venită imediat din partea Bulgariei. Rezultatul? Fabrica de la Ruse, considerată cel mai mare proiect din industria de automobile a ţării vecine şi prietenă, care lucrează pentru Ford, Audi, Peugeot, Renault şi ale cărei produse, doar la export, am ajuns să le cumpărăm azi şi în România.

Am putea continua evocînd pe larg odiseea celor de la MAN, de la "Oriflame", de la "Holzindustrie Schweighofer" sau de la "Elco Brandts" - toate inventariind aceleaşi anomalii practic imposibil de înţeles. O luare de poziţie ce nu mai lasă loc nici unei iluzii aparţine lui Mark Taplin, membru al Misiunii Diplomatice a SUA, care declară direct că relaţiile economice româno-americane sînt la pămînt, cîtă vreme: "Investiţiile americane din România se ridică la 780 de milioane de dolari, în timp ce în Ungaria, care are o populaţie mai puţin numeroasă, au atins pragul de 16 miliarde de dolari, iar Bularia, în privinţa investiţiilor străine directe pe cap de locuitor, raportează un număr aproape dublu faţă de cele din România".

Cum s-a ajuns totuşi aici? Dacă ar fi să dăm crezare Agenţiei Române pentru Investiţii Străine (ARIS), răul rezidă în lăcomia autorităţilor locale, asupra cărora Agenţia nu are nici o putere. Nici o putere se pare că nu are nici premierul Tăriceanu, care, informat de eşecul "Montupet", nu a fost în stare de mai mult decît să-şi exprime profunda dezamăgire, măsură la fel de inexpresivă şi de ineficientă ca şi multe altele în care a ajuns să exceleze. Oricît ne place să vorbim de autonomia locală, e greu de acceptat ideea ca muşchii, nu creierul! unui baron local sau ai altuia, indiferent de culoarea lui politică, să ajungă să amplaseze cele mai impenetrabile bariere în calea celor care, dintr-un motiv sau altul, nu le sînt lor pe plac. În absenţa unui cadru legislativ care să reglementeze cu claritate regimul investiţiilor directe, dar şi facilităţile acordate, ca peste tot în lume, pentru investitorii strategici România are toate şansele să se instaleze cu autoritate în topul ţărilor cel mai puţin atractive capitalului străin.