"Avem o agricultură cu două viteze"

• Interviu cu Robert Arsene, director general Agricover

Reporter: Inundaţiile care au cuprins Europa şi care par să ameninţe şi ţara noastră provoacă temeri cu privire la compromiterea unor culturi agricole. Consideraţi că există riscul să avem un nou an agricol slab?

Robert Arsene: Îndrăznesc să spun că nu. De asemenea, consider că anul 2012 a fost prezentat pe nedrept drept un an agricol slab. Dacă analizăm cifrele, observăm că recolta a fost bună la culturile de grâu şi orz, mai puţin bună pentru rapiţă, rezonabilă la floarea-soarelui şi medie către slabă la porumb. Per total, anul trecut, Româ­nia afectată de secetă a înregistrat o producţie de 14,5 milioane tone produse agricole. În precedentul an agricol catalogat drept "dezastruos", respectiv 2007, producţia a fost de 7-8 milioane tone produse agricole. Deci, depinde cum definim dezas­trul.

Anul 2013 ridică anumite îngrijorări cauzate de seceta din toamna anului trecut, precum şi de absenţa ploilor în lunile martie şi aprilie. Însă, o bună parte a acestui deficit de apă a fost compensat în multe zone ale ţării, iar culturile de toamnă arată bine şi foarte bine. Faptul că au fost zone inundate sau afectate de vijelie a fost amplificat şi mediatic. Estimăm că producţia agricolă în acest an va fi cu cel puţin 20-25% mai mare ca anul trecut.

Reporter: Cum consideraţi ca va evolua agricultura din ţara noastră în următorii ani?

Robert Arsene: Un factor care induce o confuzie puternică este abordarea agriculturii din ţara noastră precum un tot unitar, când, de fapt, avem de a face cu două segmente. Avem peste trei milioane de oameni care fac agricultură de subzistenţă, dar, cu toate acestea, primesc subvenţii. Aceştia realizează o producţie cu valoare adăugată mică, destinată în cea mai mare parte autoconsumului. Randamentul lor este scăzut, de 2-3 tone la hectarul de porumb, spre exemplu.

În acelaşi timp, avem aproape 24.000 companii şi persoane fizice autorizate, care lucrează aproape cinci milioane hectare. Aceştia sunt cei care realizează valoarea adăugată mare în agricultură. Spre exemplu, anul trecut au produs şase tone de porumb la hectar, în timp ce agricultorii din prima categorie au produs doar 500 kilograme la hectar. Într-un an normal, aceştia înregistrează o producţie de 12 tone de porumb la hectar, iar prima categorie doar 3-4 tone la hectar.

Dacă privim situaţia per total, obţinem o medie care nu descrie în mod corect realitatea. De fapt, agricultura românească este reprezentată de cei din a doua categorie, pe care îi punem la un loc cu cei din prima, care desfăşoară o activitate care seamană mai mult cu cea de protecţie socială.

Agricultura de subzistenţă se va reduce treptat, având în vedere că populaţia din mediul rural, în special cea tânără, migrează către mediul urban. Vedem şi un fenomen de comasare a terenurilor agricole, foarte lent, este adevărat. Probabil că în următorii 20-25 de ani, acest tip de agricultură va continua să ocupe până la 30% din suprafaţa arabilă a ţării.

Trebuie să susţinem agricultura realizată în mod profesionist şi ştiu că multă lume se gândeşte la subvenţii mai mari. Însă, ce cred că pot face autorităţile împreună cu sectorul privat este să realizeze o strategie sectorială reală, care să fie pusă în practică, să nu rămână pe hârtie. Nu subvenţiile sunt cele care determină neapărat performanţa sectorului agricol, ci adoptarea de măsuri coerente, care să rezolve incoerenţele legislative în zona fiscală, a transporturilor, a accesului la capacităţi de depozitare şi la informaţii de piaţă. În România, datele culese de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu privire la suprafeţele înfiinţate, starea culturilor şi recoltele realizate au caracter cofidenţial. Noi citim informaţii despre acestea din datele Eurostat.

Întreprinderile mici şi mijlocii care sunt prezente în sectorul agricol pot fi considerate eroine, având în vedere că duc înainte domeniul şi reuşesc să crească de la an la an, în ciuda multelor bariere cu care se confruntă. Cineva a hotărât, în urmă cu doi ani, că fermierii trebuie să aibă pe combina agricolă un cântar electronic, care să le emită tichete de cântar pe care să le fiscalizeze. Aceasta nu reprezintă o măsură de combatere a evaziunii fiscale, ci una care creşte costurile de operare ale fermierilor.

Reporter: Cum afectează lipsa unui sistem de irigaţii performanţa agriculturii din România?

Robert Arsene: Irigaţiile ajută agricultura să treacă peste anii secetoşi, însă investiţia este foarte mare. Apoi, odată realizat sistemul, trebuie ca utilizatorul final să poată să cumpere apa la un preţ care să fie reflectat în valoarea adăugată a producţiei. Foarte mulţi vorbesc despre refacerea sistemului de irigaţii, dar nu am văzut pe nimeni să facă un calcul din care să reiasă cât costă această investiţie, cât de mare este produsul finit obţinut, respectiv apa, şi dacă cineva îşi permite să utilizeze în mod constant această apă. Răspunul la această ultimă întrebare este mai degrabă "Nu".

Dacă am fi avut un sistem de irigaţii anul trecut, probabil că am fi putut să irigăm până la 300.000 hectare de teren. Nu cred că ar fi meritat să irigăm două milioane de hectare, chiar dacă am fi putut să o facem, pentru că, fără subvenţii pentru apă, care înseamnă un efort din partea statului, fermierii nu îşi permite să o consume. Recolta suplimentară nu acoperă costul fix cu irigaţiile.

Este foarte adevărat că există proiecte care sunt începute de mulţi ani, precum canalul Siret-Bărăgan, care au sens din punct de vedere economic. Ideea să acoperim întreaga agricultură din ţara noastră cu irigaţii reprezintă o himeră.

Reporter: Cum pot combate agricultorii problema anilor secetoşi?

Robert Arsene: Ani secetoşi nu sunt doar în Româ­nia, ci pe o scară mult mai largă, producând influenţe globale. Dacă ne uităm la seceta din 2007 sau cea din 2012, observăm că producţia mai mică a provocat creşterea preţului. Avem, aşadar, un mecanism natural de reglare a pieţelor. Un randament ridicat la hectar nu produce, întotdeauna, beneficii de ordin economic, pentru că o recoltă mai mare generează preţuri mai mici.

Fermierii sunt interesaţi să obţină un venit mai mare decât ceea ce a cheltuit. Anul trecut, în condiţii de secetă, dar şi de creştere a preţului grâului cu 30-40% în trei luni, au existat persoane care au realizat o recoltă cu 30% mai mică faţă de anul precedent, dar au câştigat mai mult, comparativ cu aceeaşi perioadă.

Sistemele de microirigaţii nu pot nici ele să fie aplicate la scară largă. Irigarea constantă a unei suprafaţe mari este prea costisitor pentru a fi rentabilă.

Există şi alte soluţii, mai eficiente şi mai puţin costisitoare, precum realizarea de îndiguiri, practicarea unei agriculturi sustenabile, cu mai puţine lucrări mecanice, care să permită menţinerea apei în sol pentru perioade mai îndelungate.

Reporter: Ce planuri are Agricover pentru dezvoltarea afacerilor în regiunea Mării Negre?

Robert Arsene: Suntem prezenţi în Bulgaria de trei ani, unde ne aflăm în proces de extindere a operaţiunilor. De asemenea, am deschis o serie de parteneriate în Serbia. Aceas­ta ar fi zona în care ne vedem evoluând într-un jucător regional. Afacerile din România au, în continuare, un mare potenţial de creştere, pe fiecare linie şi per ansamblu.

Reporter: Vă mulţumesc!