Criza partidelor tradiţionale

Acum mai bine de două decenii, Statele Unite nu aveau nici un partid de Stânga semnificativ politic. Sigur, existau diverse grupuri şi grupuscule. Însă în Congres intrau doar două partide: Republicanii şi Democraţii. Ambele erau de Dreapta.

Celor tineri s-ar putea ca această afirmaţie să nu le pară drept evidentă, aşa că am să explic. În anii '80, Democraţii erau la stânga Republicanilor. Însă agenda lor era una tot a Dreptei. Piaţă liberă, impozite mici, naţionalism economic, poziţionare anti-comunistă etc. Dacă partidul Democrat ar fi fost transportat, cumva, în Europa, ar fi fost la dreapta multor partide de Centru-Dreapta.

Lucrurile s-au schimbat în anii '90. Odată cu Bill Clinton, partidul Democrat s-a deplasat spre Stânga. A susţinut programe "sociale", a adoptat o retorică a conflictului între clase, a susţinut "anti-rasismul" (bizar, la un partid care în Sud a fost pilonul politicii tip Jim Crow). Iar odată cu Barack Obama a adoptat politici şi sloganuri care, cândva, circulau doar în unele, cu totul marginale, grupuri ale Extremei-Stângi.

Aşa s-a ajuns la spectacolul foarte curios de la ultimele alegeri prezidenţiale. În vreme ce Donald Trump vorbea despre economie, ori despre lege şi ordine, Hillary Clinton şi democraţii propuneau teme precum... toaletele transgender... Ne mai mirăm că Hillary Clinton a fost zdrobită de o revoltă a alegătorilor, sătui de candidaţi care îşi bat joc de simţul comun?

Acum, partidul Democrat culege ce a semănat. Este pe cale de a fi devorat de monstrul pe care ei l-au creat şi l-au hrănit.

Aş fi vrut să vă spun astăzi ceva des-pre politica din România. Însă minis-trul Educaţiei (!) a făcut noi declaraţii de analfabet. În faţa unei asemenea ruşini naţionale, cred că cel mai bine este să ne ocupăm, pentru câteva minute măcar, de ceva serios. Dar şi să constatăm că şi alţii au faliţii lor...

Înapoi la povestea americană. De curând au avut loc alegeri primare într-un district din statul New York. În mod normal, acela era un fief al partidului Democrat. De data aceasta însă, surpriză... Candidatul oficial al partidului a fost eliminat de o candidată ce se revendică de la ceva numit "socialism democratic", o anume Alexandra Ocasio-Cortez.

Cazul acesteia ilustrează perfect fenomenul pe care îl semnalam. Ani de zile în care elitele partidului Democrat au călcat în picioare valorile clasei medii au dat naştere, acum, unui monstru care ameninţă să devoreze această organizaţie. Candidata "socialist-democrată" vrea universităţi gratuite în ţara cu cele mai bune universităţi (private) din lume. Vrea servicii medicale gratuite în ţara cu cele mai bune servicii medicale (private) din lume. Vrea imigraţie "la liber". Crede că Statele Unite au o problemă cu şomajul când în realitate şomajul este aproape de minimul istoric. Etc.

Curios nu este că doamna Ocasio-Cortez nu ştie nimic. Şi nici că promovează ideologia Stângii extreme. Curios este că milioane de tineri americani au exact aceleaşi idei. Iar asta nu arată deloc bine pentru un sistem democratic care face apel la simţul moderaţiei.

Ceva asemănător s-a petrecut şi în Regatul Unit. Sub Tony Blair, partidul Laburist a adoptat şi el aceeaşi mantra: anti-capitalism, imigraţie masivă, revi-zionism istoric. Rezultatul? Partidul Laburist a fost preluat de o grupare de extremă-Stânga condusă de Jeremy Corbyn. Sub acesta, anti-semitismul a devenit politică oficială a partidului. Zilele trecute, Jeremy Corbyn îşi bătea joc de o colegă evreică numind-o "deputata de Tel Aviv".

Cândva, partidul Laburist era în favoarea drepturilor clasei muncitoare. Iar asta însemna că era în favoarea unei moralităţi tradiţionale, chiar conservatoare. Nici în perioada războiului mondial Laburiştii nu au acceptat să colaboreze cu partidul Comunist britanic. Au respins tezele "revoluţiei sociale" şi au fost, de regulă, partizanii moderaţiei.

Elitele anilor '90, în special, au schimbat macazul. Înfumurate şi incompetente, lipsite de experienţa directă a unor tragedii istorice precum războaiele mondiale, profitând de o prosperitate la care nu au contribuit cu nimic, ele s-au apucat să rescrie regulile politicii.

Unii vor spune că nu ne interesează ce se întâmplă "acolo", în Statele Unite sau în Marea Britanie. Însă acest lucru este, evident, o greşeală. Ne interesează pentru că, mai devreme sau mai târziu, aceste lucruri ne afectează.

Fostele elite politice vest-europene şi americane aveau anumite standarde. Amintiţi-vă cum, în anii '80, l-au pus la colţ pe secretarul-general al socialiştilor, Nicolae Ceauşescu. Urmaşul acestuia, Ion Iliescu, a fost condamnat practic de toţi politicienii europeni şi americani atunci când a dezlănţuit teroarea pe străzile Bucureştilor. Acum însă Occidentul tace când puterea în România a fost preluată de un grup infracţional organizat la sediul aceluiaşi partid socialist. Motivul este simplu. Democraţia liberală este în criză şi în Occident. Este deopotrivă o criză a valorilor şi a partidelor.