OPINII Loteria Naţională - din piatră de moară spre perla coroanei

Loteria Română poate fi un important contributor la bugetul naţional, dacă proprietarul (statul român, prin Ministerul Finanţelor) va dori cu adevărat acest lucru. Până în prezent, Loteria a fost "o vacă de muls" pentru greci şi alte naţionalităţi, este implicată în cele mai "deocheate" dosare penale (achiziţii de autoturisme la preţuri exorbitante, reparaţii ale clădirilor contra unor sume astronomice, achiziţii publice trucate etc.) şi, în ultimul an, a avut nici mai mult nici mai puţin de 7 directori generali.

Problemele actuale ale celei mai mari companii din domeniul jocurilor de noroc din ţara noastră sunt următoarele:

 Agenţiile loto arată ca în secolul trecut, au gratii la geamuri, aparatură foarte veche (peste 20 de ani de exploatare a terminalelor loteristice), vânzători demotivaţi şi îmbătrâniţi, sediile nu au aer condiţionat, toaletă, instrumente de scris şi pun la dispoziţia jucătorilor nişte cutii "de margarină" cu numere decupate dintr-un carton scrise cu o cariocă (pentru aceia care doresc să completeze biletele de joc cu numere alese la întâmplare).

 Birocraţia la nivelul companiei este la rang de lege, la sediul central sunt aproximativ 300 de lucrători TESA, plătiţi cu salarii decente, dar fără obiect de activitate (mare parte dintre ei), totalul angajaţilor companiei se apropie de 2600 persoane (care deservesc efectiv aproape 1000 de agenţii proprii - restul sunt agenţii mandatare cu angajaţi şi locaţii propri). Criteriile de competitivitate sunt bune, dar lipsesc cu desăvârşire din instrumentele manageriale (au criterii de competitivitate, prevăzute în contractele de mandat, doar directorul general şi Consiliul de Administraţie - în rest toţi angajaţii companiei, fie că sunt buni sau nu, fie că muncesc sau nu - primesc salariul fix, nici nu sunt bonusaţi, dar nici sancţionaţi salarial).

 Legislaţia fiscală, economică şi contabilă face ca, din punct de vedere al cifrelor, Loteria să fie o companie care gestionează sume importante de bani (cifra de afaceri este mare), când realitatea şi modul de funcţionare a agenţilor privaţi din industria jocurilor de noroc spun altceva (toţi operatorii privaţi înregistrează în contabilitate la venituri GGR - diferenţa dintre sumele achitate de jucători şi premiile acordate - efectiv venitul operatorului, dar Loteria înregistrează la venituri toate sumele primite de la jucători şi la cheltuieli premiile acordate). Obligativitatea de a corela cheltuielile (inclusiv valoarea premiilor care pot fi puse în joc la un anumit moment) cu veniturile (care sunt în "cădere liberă") este o "trăsnaie" care nu permite dezvoltarea companiei şi implicit blochează efectiv posibilitatea de a face profit. Achiziţionarea tuturor produselor şi serviciilor de care compania are nevoie doar prin SEAP îngrădeşte posibilităţile de mişcare în piaţă (nu pot fi achiziţionate la timp diverse produse - maşini, case, terenuri etc. - care pot fi acordate ca premii la tragerile loto) şi alimentează un sistem centralizat "bolnav" (preţurile produselor şi serviciilor oferite pe SEAP sunt de regulă mai mari decât cele din piaţa liberă - din considerente "neştiute").

 Reglementări interne fără legătură cu realitatea din business, depăşite şi de cele mai multe ori inaplicabile. Un exemplu în acest sens poate fi "planul" pe care trebuie să-l îndeplinească agenţiile proprii, dar şi cele mandatare (plan de care mandatarii nici nu au habar de cele mai multe ori), care este construit anual pe baza încasărilor din perioada precedentă la care se adaugă indicatori de tipul PIB-ului din judeţul în care are loc activitatea (nu se ştie cum şi de ce a fost introdus acest indicator, în condiţiile în care în cele mai multe judeţe "sărace" - deci cu un PIB mic - au încasări considerabile, ceea ce dovedeşte că cei mai mari consumatori de jocuri de noroc sunt cei cu mijloace de trai modeste).

Ce se poate face ?

Legislativ, Loteria trebuie exceptată de la aplicarea unor norme legale, respectiv de la O.G. nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară şi Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, fapt ce va permite o gestionare eficientă şi elasticitate în piaţa jocurilor de noroc.

Politic, Ministerul Finanţelor trebuie să depună toate diligenţele pentru aplicarea OUG nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, prin organizarea unui concurs real pentru recrutarea managementului companiei, urmat de plata unor salarii decente şi aliniate la piaţa jocurilor de noroc din ţara noastră (trebuie subliniat faptul că directorul general al Loteriei încasează lunar aproape 2.000 euro - în condiţiile în care managementul privat din domeniul jocurilor de noroc primeşte de 5-10 ori mai mult).

Business-ul trebuie revigorat, reintegrat în piaţă, prin introducerea posibilităţilor de accesare a jocurilor de pe Internet, cu ajutorul telefoanelor mobile, al tabletelor sau computerelor, introducerea de noi jocuri cu premii atractive, deschiderea jocurilor de noroc specifice loteriei la distanţă (online), posibilitatea de accesare a jocurilor organizate de loteriile europene şi internaţionale etc.

Social, trebuie dezvoltate parteneriate pentru sprijinirea sportului, a învăţământului şi sănătăţii. De asemenea trebuie acordat sprijin pentru prevenirea ludomaniei şi interzicerea practicării jocurilor de noroc de către minori.

Sperăm ca Compania Naţională Loteria Română să se transforme cât mai curând din piatra de moară care este atârnată de gâtul statului în ceea ce a fost cândva - perla coroanei!