Statul român, care a pierdut un proces la Washington în faţa fraţilor Micula, întârzie plata daunelor impuse de Curtea de Arbitraj, pe motiv că decizia, care are câteva sute de pagini, nu a fost tradusă încă.
Între timp, la suma de 250 de milioane de dolari cu care Ministerul Finanţelor Publice urmează să-i despăgubească pe Ioan şi Viorel Micula, proprietarii Grupului European Food, se acumulează, în fiecare zi, penalităţi de câteva zeci de mii de dolari.
Se pare că cel mai apropiat termen până la care ar putea fi tradusă decizia Curţii de la Washington ar fi jumătatea lunii februarie, întrucât MFP nu a găsit niciun traducător dispus să lucreze mai rapid, potrivit unor surse.
Acest lucru presupune acumularea unor penalităţi în valoare de circa 3 milioane de dolari, având în vedere că decizia a fost adoptată în prima parte a lunii decembrie şi că aceasta se aplică imediat.
Referitor la procedura legală, în astfel de cazuri, avocatul Marius Coltuc ne-a precizat: "În mod normal, o decizie a unui tribunal din altă ţară cu referire la un caz din România trebuie recunoscută şi la noi. În cazul de faţă, însă, având în vedere că este vorba despre o curte de arbitraj, orice hotărâre care obligă la plata unei sume se pune imediat în aplicare".
Ioan Micula ne-a declarat că, în cazul în care statul român nu va plăti penalităţile impuse, reclamanţii vor recurge la instanţă: "Nu există decât două variante - ori MFP plăteşte, ori îl executăm. Noi nu dorim să ne batem cu statul român, pentru că este foarte greu să faci acest lucru - la Washington au avut nişte avocaţi extrem de buni, obţinând penalităţi mai mici de circa cinci ori faţă de cele care ar fi trebuit impuse - dar dacă statul nu-şi va achita datoria, îl vom executa. Dacă vom continua să fim oaia neagră, nu vom mai putea să ne menţinem afacerile. Astăzi, în România, se distruge economia din cauza fiscalităţii foarte ridicate şi a subfinanţării".
Surse din cadrul Ministerului Finanţelor Publice ne-au spus, ieri, că statul aşteaptă traducerea deciziei, după care, o mare parte din suma care va trebui plătită de MFP va fi compensată cu valoarea arieratelor pe care European Food le are la buget.
"Va rămâne o datorie foarte mică, pe care statul o va plăti", ne-au mai spus sursele citate.
La finalul lunii septembrie 2013, grupul controlat de fraţii Micula figura cu datorii la bugetul de stat în valoare de aproape 277 de milioane de lei, potrivit listei marilor datornici publicată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), potrivit căreia a fost începută procedura de executare silită pentru European Food.
Potrivit dispoziţiei date de ICSID, ANAF nu ar fi avut voie să înceapă un proces la această companie până la rezultatele finale ale procesului, întrucât, în cazul în care statul ar lua orice fel de măsuri, pagubele provocate ar putea fi mult mai mari decât cele create până acum, a subliniat Ioan Micula.
În ultimii ani ai arbitrajului, fraţii Micula au fost reprezentaţi de Shearman&Sterling (Londra şi Paris) şi de firma locală de avocatură Dragne&Asociaţii, ceilalţi reclamanţi fiind reprezentaţi de King&Spalding (Londra, Washington şi Houston).
România a fost reprezentată de firma internaţională Freshfields Bruckhaus Deringer (birourile din New York, Frankfurt şi Paris) şi de casa de avocatură autohtonă Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP).
Surse apropiate situaţiei susţin că ţara noastră ar fi cheltuit în jur de câteva zeci de milioane de euro cu avocaţii care au reprezentat-o în acest proces, deşi, oficial, suma respectivă ar fi de 10 milioane de euro.
Procesul cu cei doi fraţi este primul pe care România îl pierde la ICSID (Centrul Internaţional de Reglementare a Disputelor Relative la Investiţii).
În ceea ce priveşte istoricul procesului dintre fraţii Micula şi statul român, recent, Ioan Micula ne-a precizat: "Noi suntem cetăţeni suedezi, iar între România şi Suedia există un tratat prin care statul român şi-a asumat să protejeze investitorii suedezi şi Suedia să-i protejeze pe oamenii de afaceri români care investesc acolo. România şi-a încălcat angajamentele, întrucât, după ce am investit sume importante de bani în proiecte derulate în zone defavorizate, şi-a retras facilităţile fiscale pe care ar fi trebuit să le primim. Tribunalul de la Washington a stabilit că statul român a încălcat tratatul".
Într-o altă ocazie, Viorel Micula ne-a precizat: "Suntem în litigiu internaţional din 2005 cu statul român. În urmă cu mai mulţi ani, unele zone din ţară au fost declarate ca fiind zone defavorizate. Potrivit unei legi adoptate la vremea respectivă, oamenii de afaceri care au investit în regiunile respective, care erau sărace şi unde şomajul era foarte ridicat, în unele locuri depăşind şi 50%, şi unde nu exista infrastructură adecvată, telecomunicaţii, etc. aveau anumite drepturi timp de zece ani (scutirea de taxe vamale pentru materiile prime importate, scutirea de TVA pentru materiile prime până la vânzarea produsului finit la care acestea erau utilizate, scutirea de impozit pe profit etc.), având, însă, şi obligaţii, pentru 20 de ani (cum ar fi continuarea activităţii şi menţinerea locurilor de muncă). Noi am investit în zonele defavorizate 340 de milioane de euro. După 4-5 ani, statul a anulat drepturile pe care le aveam, scoţând acele regiuni de sub titulatura de zone defavorizate, dar a păstrat obligaţiile pe care le aveam pentru 20 de ani. În acel moment, noi, în calitate de investitori suedezi, am pornit demersurile pentru o conciliere cu Guvernul şi autorităţile pentru a soluţiona în mod paşnic această problemă şi pentru a evita să avem pierderi foarte mari, atât noi, cât şi statul român. Întrucât nu am găsit niciun fel de deschidere la autorităţile din România, am acţionat, în conformitate cu tratatul internaţional semnat între România şi Suedia, aprobat de Parlamentul României şi semnat de guvernele celor două state, pe lângă Tribunalul de la Washington, întregul proces desfăşurându-se prin sucursala de la Paris".
Potrivit lui Ioan Micula, în 23 de ani, grupul pe care îl deţine împreună cu fratele său a realizat investiţii în ţara noastră de peste 2 miliarde euro.
În opinia domniei sale, industria alimentară este pusă pe butuci, piaţa neagră fiind la cote foarte ridicate, mai ales în sectorul băuturilor alcoolice, unde atinge 80%.