Editorial

În logica alfabetului politic american, altfel destul de liniară, după B de la Biden vine simplu, aproape natural, C de la Camala. Cel puţin, aşa se vede de la o oarecare distanţă. De sub lupă, ţesătura situaţiei politice, astfel create, are mii...

Trebuie să fi fost foarte greu. Acum eşti cel mai puternic om al planetei şi peste o oră, după buletinele de ştiri, ai devenit un "fost". Iar la 81 de ani, ştii bine că acesta este capătul de drum. Pe undeva, îmi pare rău de Joe Biden.

Noua fizionomie a extremei drepte româneşti post-decembriste - reprezentată acum de cele două ramuri desprinse din trunchiul comun al naţional-comunismului, AUR şi Diana Şoşoacă, şi care a însumat aparent 20% din totalul voturilor de la alegerile...

Să ne înţelegem, cînd Voltaire, luîndu-l în răspăr pe Leibniz, conchide, "...în cea mai bună dintre lumi", aceasta nu este o condiţionalitate.

Reporterul umbla pe plajă cu cameramanul. Vede o doamnă şi îi întinde microfonul. "Ce faceţi aici, doamnă?". M-am mirat. Ce poţi face pe o plajă, vara? Turista însă ia în serios întrebarea. "Am venit şi noi să facem plajă şi să...

Trei sferturi de secol reprezintă o viaţă lungă. Pentru o instituţie internaţională este un record. Pentru o alianţă politică şi militară este ceva care ţine de excepţional.

Aşa hăituită cum este de revigoratele accente autoritarist-iliberale, de ideologii totalistariste mai vechi şi mai noi, sugrumată cu voluptate chiar de către cei care-i declară dragoste fără rezerve, aşa schilodită de prostia şi interesele...

Sau despre cum se distruge o democraţie în numele democraţiei. Povestea este simplă. În rolul principal, actualul Preşedinte al Republicii Franceze, Emmanuel Macron.

Când se află la putere sau este în apropierea acesteia, extrema dreaptă încearcă să se prezinte ca o familie politică moderată. Dar această imagine este înşelătoare: şi pentru tot unde extrema dreaptă a ajuns la putere, aşa cum se poate vedea în...

Dacă există un factor comun al crizelor lumii de astăzi, economice, sociale, de securitate, ecologice, morale, religioase şi de orice altă natură mai doriţi dumneavoastră, atunci acela este calitatea lamentabilă a politicii în societăţiile...

Fabula aparţine, se pare, lui Esop. A ajuns pînă la noi, asta v-o pot garanta eu. Istoria cu pricina a fost pusă pe note şi am cîntat-o cu drag şi dăruire la Corul de copii al Radioului.

Am ajuns în punctul din care nici nu ne mai indignăm. Apare câte o grozăvie, de neimaginat cu câţiva ani în urmă. Dăm din mână a lehamite şi sperăm că apucăm şi ziua de mâine. Uneori nici măcar nu sesizăm că se petrece ceva.

În România, extrema dreaptă a fost primită confirmarea alegerilor europene. Partidele sistem au reuşit să domine alegerile locale, obţinând, aşa cum era de aşteptat, aproape 80% dintre primari (PSD, PNL şi UDMR au totalizat peste 76,25% din...

M-am bucurat, cum să nu mă bucur! Egal la unu cu Slovacia, calificarea în optimi (de pe locul întîi din grupă, nenică!), e ca şi cînd am fi bătut Brazilia şi Argentina cu 3-0 în aceeaşi săptămînă.

O lecţie de istorie, tristă. În mai puţin de jumătate de secol, instituţii vitale pentru structura de rezistenţă a Europei au fost aproape distruse, chiar de către fondatorii lor, fără nici un beneficiu. Carlo Cipolla numeşte asta "Prostie".

Asistentul de la benzinărie vorbea mult, dar nu înţelegeam nimic. Chiar şi într-o zonă turistică găseşti foarte puţini angajaţi care înţeleg, cât de cât, limba engleză. Este deprimant să vezi oameni tineri, care lucrează în magazine moderne sau...

Gata, nu mai încape! Trebuie să mă scutur şi eu din cînd în cînd de povara subiectelor grele, ţepene, seriose. Mai sunt şi subiecte "lejere" pe lumea asta. Ce, numai muzică lejeră, artă, teatru şi literatură lejeră? De ce nu ne-am putea...

Despre ce să scrii, dacă nu despre alegeri, nu? Forfoteală mare, suspans mediatic, bătălii electorale pînă la ultimul vot, secţii fără contracandidaţi, bătăi, îmbrînceli şi matrapaslîcuri făcute de oameni de la care nu ai ce aştepta mai mult şi...

Cam de treizeci de ani încoace, de când România a devenit un fel de democratură, aud mereu, după alegeri, acelaşi refren: "De ce nu aţi venit la vot? De ce aţi stat acasă? Iată consecinţele absenteismului!".

La ora la care scriu acest articol, rezultatul final al alegerilor din 9 iunie 2024 este încă departe, dar se prefigurează deja, aşa era de aşteptat, un bun rezultat al coaliţiei la europene şi o ierarhie mai clară decât în 2020 la locale, cu un...

În urmă cu o săptămînă, încă mai credeam că în plăpînda, subnutrita, debila noastră democraţie, substantivul "alegeri" chiar şi cu determinanţii atîrnaţi de coadă "interferenţe şi bruiaje" (vezi editorialul "BURSA" 29 Mai,...

În romanul lui Theodor Dreiser, firul epic, inspirat dintr-un caz real, se deapănă din caierul experienţei unei vieţi ratate. În lectură "progresistă", ratarea unei evadări.

Acum mai bine de zece ani, Vladimir Tismăneanu introducea o expresie care a făcut carieră: "mexicanizarea României". De atunci, "sinergia faptelor" a dat dreptate politologului din Washington. România a coborât treptele corupţiei,...

Joi, 30 mai, un juriu din New York l-a găsit pe fostul preşedinte Donald Trump vinovat pentru toate cele 34 de acuzaţii de falsificare a dosarelor comerciale. Este pentru prima dată în istorie când un fost preşedinte al SUA a fost condamnat...

Naivii ar putea crede că introducerea în ecuaţia actualelor alegeri din România a temei "Coldea-statul paralel" este un act premeditat.

Cu riscul să vă plictisesc, trebuie să întreb: l-a mai văzut cineva pe Klaus Iohannis? Aşa, cam de o lună încoace. Am verificat pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale, care are ceva numit "Agenda Preşedintelui".

Adepţii teoriei conspiraţioniste a influenţei statului paralel asupra instituţiilor publice din România au jubilat! Punerea sub control judiciar a celor doi foşti generali SRI, din care unul - Florin Coldea - şef operativ vreme de mai bine de un...

"Cetăţene, suntem sub regimul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii: unul nu poate fi mai sus decît altul, nu permite Constituţia".

Un minut de reculegere în Consiliul de Securitate al ONU. Dacă mai era nevoie, şi nu mai era nevoie(!), avem încă un exemplu cutremurător al monstruoasei maree de confuzie politică şi morală în care zace scufundată lumea de azi. Instituţia nucleu...

Pe 12 Martie 1945, bombardierele britanice au atacat oraşul german Dortmund.

Casandrele anunţă sfârşitul Europei! Dar nu acesta este rolul casandrelor? Mai ales acum, când catastrofismul este la mare trecere.

Asasinatul politic a revenit pe prima scenă a politicii. În Slovacia. Evenimentul scoate la lumină relaţiile simbiotice dintre politică şi violenţă.

Din punctul de vedere al geografiei politice, desigur, una singură: Statele Unite ale Americii. Din punct de vedere electoral însă, entitatea aceasta este rezultanta a 51 de competiţii statale, fiecare cu identităţi sociale şi politice diferite,...

Iată o problemă reală. Avem de-a face, în ultimul timp, cu numeroase mişcări de protest. Tot felul de grupuri răsar precum ciupercile după ploaie. Revendicările acestora sunt diverse, însă întotdeauna foarte radicale. Iar problema, gravă, arată...

Într-un an electoral în care războiul hibrid va atinge cote nemaiîntâlnite, iar miturile conspiraţiei vor crea tot mai multe fracturi culturale şi societale în interiorul societăţii româneşti, modul în care este fabricată dezinformarea nu poate...

Despre memoria colectivă este vorba. Iar, în cazul de faţă, despre cea care priveşte Bucureştii. Un loc unde tocmai se învolburară apele stătute şi murdare ale aşa ziselor lupte electorale de la noi. La ce e bună memoria colectivă?

Oamenii se lasă pradă mîniei. Unii mai uşor, alţii mai greu. Unii, foarte puţini, aproape deloc. Mînia e un soi de animal de pradă. Muşcă sălbatic din om, din omenia lui. Îl face pe om, neom. E ca un drog.

În lumea aceasta, în care totul se vinde şi se cumpără, unde instituţia "pieţei" a fost îmbrăcată-n armuri şi dotată cu necruţătoare arme menite să servească un zeu mai neîndurător, mai capricios şi mai distrugător decît însuşi Jupiter,...

Dacă cineva mai avea vreo umbră de îndoială, acum, cu siguranţă, ultima boare de ceaţă trebuie să i se fi ridicat de pe ochi.

Iată ceva ce vede şi un orb, aude şi un surd: libertatea de expresie este sub asediu. Nu, nu mă refer doar la China comunistă - acolo nici nu a existat. Şi nici la Rusia putinistă - acolo trăia oricum pe timp împrumutat. Mă refer în primul rând...